Democratia, suveranitatea nationala si integrarea economica internationala sunt mutual incompatibile. Poti avea doua din ele dar niciodata, pe toate trei.
Ce optiuni vor oferi politicienii mediului de afaceri in anul electoral 2016?
“Trilema lui Rodrik” (Rodrik’s trilemma), enuntata mai sus a devenit de o deosebita actualitate in contextul optiunilor care revin liderilor europeni pentru a iesi din actuala criza.
Populismul se bazeaza peste tot in Europa pe exacerbarea sentimentelor nationaliste si nu le leaga de renuntarea la democratie sau integrare economica internationala.
Modelul ungar spre exemplu pare sa vizeze renuntarea la democratie pentru mentinerea celelalte doua optiuni. In contextual sanctiunilor internationale corolarul ungar la trilema lui Rodrik este“renuntarea la democratie reprezinta cea mai costisitoare optiune”.
Trilema lui Rodrik este importanta pentru viitorul mediului de afaceri romanesc prin prisma optiunilor de strategie economica pentru alegerile din 2016.
Politicienii romani au o puternica traditie in a promite iresponsabil realizarea toturor acestor optiuni simultan.
In anii ’90 cand negociam integrarea si adoptarea valorilor democratice europene, spre exemplu, argumentul pentru a opri desfintarea “Regiei iaurtului” era legat de faptul ca ea fusese infintata de Cuza!
In zilele noastre am inceput din nou sa exacerbam valori legate de controlul statului asupra celor cca 1500 de intreprinderi pe care le patroneaza. Desi managementul celor mai multe dintre ele este dezastros argumentatia mentinerii in aceiasi stare se reduce la “nu se poate altfel decit a fost dintotdeauna”. Adica acelasi argument ca pe vremea Regiei iaurtului!
Mai mult, ca si la acea vreme, conflictele de abordare exista intre ministrii aceluiasi guvern. Acum dusmanii bunului management nu sunt politicienii care exercita functia de actionar majoritar ci privatii numiti in CAurile intreprinderilor de stat si salariile lor exorbitante (in cele mai multe cazuri la nivel de 2-3000 euro lunar).
Desigur ca suntem intr un alt context decit cel al anilor ’90. Institutiile statului s-au intarit in ultima vreme, cel putin in ceeace priveste lupta impotriva coruptiei, am inteles ca excesul de privatizari in unele sectoare
poate crea in perioade de criza probleme de siguranta nationala (ZF 10.02.2012: “Excesul de privatizare duce la probleme de securitate naţională-cazul sectorului bancar”)etc.
Se pot spune multe despre eficienta managementului privat dar nu te poti impiedica sa observi ca pana la urma mobilul nu este nevoia de control a statului ci principiul:
“Daca nu mai tine cu coruptia, cel putin sa ne mai tina cu indemnizatiile in consiliile de administratie ale intreprinderilor de stat.”
Pana la urma in varianta romaneasca optiunea privind suveranitaea nationala s-a dovedit sa mascheze intersul de grup si clientelar.
Ceeace se ofera de fapt mediului de afaeri romanesc nu este nici macar trilema lui Rodrik ci optiunea intre: democratie, renta politicului si integrare economica.
Florin Pogonaru este preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR)
