La o simplă accesare a celui mai utilizat motor de căutare, spre exemplu, pentru ”influencer”, obţii rapid (în doar 0,49 de secunde) 473.000 de rezultate. Poţi afla că există Social Media Stars Index, care îi ordonează pe cei mai importanţi dintre ei, şi că, de curând, ANAF a declanşat o campanie de verificări ce vizează ”situaţiile fiscale ale persoanelor care obţin venituri nedeclarate din activităţi desfăşurate online pe platforme audio-video şi/sau pe site-uri de tipul reţelelor de socializare” - YouTube, Facebook, Instagram, Tik-Tok.
Pentru că deseori informaţiile despre modul de declarare a acestor tipuri de venituri, impozite datorate, termene de declarare şi plată nu sunt uşor accesibile, ne-am propus să abordăm acest subiect. Aşadar, cum se fiscalizează aceste noi tipuri de venituri, primite ele fie în bani, fie în natură?
Perioada dificilă prin care trecem s-a dovedit a fi plină de provocări atât pe plan profesional, cât şi pe plan personal pentru majoritatea dintre noi. Tehnologia/digitalizarea nu mai poate fi ignorată, ea face parte din viaţa noastră în moduri la care nu ne-am fi gândit în trecut. Dacă pe unii dintre noi tehnologia, prin prisma telemuncii, ne-a „forţat” să realizam că activităţile profesionale (şi generatoare de venituri) pot fi desfăşurate şi din altă parte decât de la birourile unor companii, pentru mulţi alţii tehnologia a devenit parte din viaţa lor cu mult înainte. Iar odată cu dezvoltarea abilităţilor, au identificat cu rapiditate noi moduri de a obţine un venit, şi ne referim aici cu precădere la veniturile obţinute de bloggeri, vloggeri, influenceri.
Şi, pentru că vorbim de forme relativ noi de venituri pentru multe persoane, nu putem să nu atingem subiectul impozitării, care rămâne un lucru cert şi aplicabil (chiar dacă de multe ori, neclar sau complex). „Nemo censetur legem ignorare“ este o veche expresie latină care denumeşte principiul aplicabil în prezent în dreptul penal, potrivit căruia necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii nu înlătură obligaţia persoanelor de a se conforma legii şi de a răspunde pentru încălcarea ei. De aceea, este foarte important să ştim care sunt taxele datorate pentru astfel de venituri, cum le declarăm şi ce termene trebuie să avem în vedere.
Modul de declarare şi taxele datorate depind de modul în care se decide să fie desfăşurată această activitate, dar şi de scopul ei, de natura venitului, de sursa lui, de rezidenţa fiscală, precum şi de ţara în care se desfăşoară activitatea. Situaţia devine şi mai complexă atunci când înţelegem că obţinerea unui venit impozabil nu se rezumă doar la încasarea de către blogger/vlogger/influencer a unei sume de bani pentru activitatea prestată, ci trebuie să avem în vedere şi recompensările în natură primite de aceştia.
Poate exista falsa impresie că ANAF nu are cum să afle sursa şi nivelul veniturilor acestor categorii, dar tocmai această digitalizare oferă diferite pârghii de identificare, atât a veniturilor obţinute în bani, cât şi a celor primite în natură. Este destul de uşor de observat într-o postare brandul unui produs, iar de aici doar o chestiune de timp până când autorităţile fiscale pot adresa întrebări în vederea stabilirii dacă acesta reprezintă o plată în natură. În cazul în care persoana susţine că este un produs achiziţionat, trebuie să ia în calcul faptul că va fi nevoie să furnizeze documentele justificative care demonstrează achiziţia.
Prin urmare, este foarte important de ştiut cine are obligaţia de a declara aceste venituri şi cine trebuie să plătească taxele aferente. În funcţie de forma de organizare pe care un vlogger/blogger/influencer alege să o aibă, diferă şi modul de declarare şi taxele datorate.
Forme de organizare. Declaraţii şi impozite.
Atunci când aleg o formă sau alta de organizare, bloggerii, vloggerii şi ceilalţi influenceri trebuie să analizeze care este cea mai potrivită pentru cazul lor concret, fără a omite însă nici scopul pentru care desfăşoară respectiva activitate şi nici aspectele legale ale unei forme de organizare.
Există diferite forme sub care o astfel de activitate poate fi desfăşurată, fiecare putând avea asociate obligaţii fiscale de declarare şi plată.
În cazul persoanei fizice neînregistrată juridic şi fiscal, dacă aceste venituri în bani şi/sau în natură sunt obţinute din România şi nu au caracter de continuitate, plătitorul venitului are obligaţia de a declara şi plăti către stat impozitul pe venit. Dacă aceste venituri sunt însă obţinute din străinătate, apare obligaţia de a declara aceste venituri prin Declaraţia Unică. Termenul de depunere a declaraţiei este de până la data de 25 mai a anului următor celui în care a fost realizat venitul. În ambele cazuri, impozitul datorat este de 10%. În ceea ce priveşte contribuţia la sănătate (CASS), aceasta se datorează indiferent dacă venitul este obţinut din România sau din străinătate (în baza Declaraţiei Unice), însă numai dacă venitul anual (venituri din respectiva activitate plus alte venituri personale obţinute în timpul anului) depăşeşte 12 salarii minime pe economie (se datorează 10% la baza de calcul plafonată, de asemenea, la 12 salarii minime).
În cazul persoanei fizice autorizate (PFA), în cazul căreia vorbim deja de activităţi desfăşurate cu regularitate, cu scopul de a realiza venituri, există obligaţia de a ţine contabilitatea şi, spre deosebire de o persoană fizică neînregistrată fiscal, PFA îşi poate deduce cheltuielile, conform legii. Declararea se face tot prin intermediul Declaraţiei Unice. În plus, în afară de impozit pe venit (10%) şi CASS (10%, aplicabil în aceleaşi condiţii ca cele menţionate mai sus), o PFA datorează şi contribuţia la pensie – CAS (25% la un venit minim impus). Pe scurt, o PFA datorează întotdeauna impozit şi contribuţiile de asigurări sociale de sănătate şi pensie, doar dacă venitul anual cumulat depăşeşte 12 salarii minime pe economie. Altfel, CASS şi CAS sunt opţionale.
În cazul microîntreprinderilor, se depun trimestrial declaraţii de către societate şi se plăteşte 3% sau 1% din cifra de afaceri. Dividendele sunt impozitate la sursă cu 5%, însă persoana fizică are obligaţia personală de a depune Declaraţia Unică dacă suma dividendelor primite, singure sau împreună cu alte venituri personale obţinute în acelaşi an, depăşeşte limita celor 12 salarii minime pe economie, cu scopul de a declara şi plăti CASS. Sigur, se adaugă şi taxele salariale în cazul unui contract de muncă sau mandat pe care îl poate avea persoana fizică cu societatea. Dacă nu, deşi pare să fie o variantă destul de atractivă având în vedere un nivel de impozitare mai redus, capcanele ar putea să apară atunci când persoana are multe investiţii pe care le face / cheltuieli care nu se deduc şi accesul la bani (cash-flow-ul) este mai redus (în cel mai bun caz, un acces trimestrial, dacă distribuirea de dividende se poate face trimestrial).
Nu excludem şi varianta în care, în anumite cazuri, veniturile din activităţile de creaţie on-line pot fi considerate venituri din drepturi de autor. Şi un ultim aspect important de menţionat este că şi în cazul minorilor care obţin astfel de venituri, legislaţia are prevederi speciale şi, în consecinţă, nu scapă nici acestea de la impozitare.
În strânsă legătură cu cele de mai sus, recomandăm persoanelor fizice care obţin venituri din activităţi pe platformele on-line, fie că sunt în bani sau în natură, să se intereseze temeinic privind obligaţiile fiscale pe care le au şi să fie riguroşi în ceea ce priveşte declararea şi plata acestora.
Autori: Stela Andrei, Partener Asociat, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România
Cristina Cristea, Senior Manager, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România
Călin Stan, Avocat, Senior Managing Associate, Băncilă, Diaconu şi Asociaţii SPRL
