Pentru prima dată din 1990 încoace, România a înregistrat un excedent al contului current ceea ce înseamnă că pentru economie a venit vremea să plătească ceea ce a consumat din exterior până acum.
În fiecare dintre cei 23 de ani din perioada 1990-2012, contul curent a fost pe minus şi a fost acoperit din intrări de capital extern.
“Acoperirea deficitului balanţei de plăţi curente prin mişcări de capital reprezintă , de fapt, o trecere a unei părţi din sarcinile actuale asupra viitorului”, scria profesorul Victor Bădulescu în 1946 în “Tratatul de politică comercială”, citat de profesorul Ioan Popa în manualul de “Tranzacţii Comerciale Internaţionale” publicat la Editura Economica în 1997.
Deci în toţi aceşti ani, în care deficitul balanţei de plăţi curente a fost acoperit prin mişcări de capital, statul, firmele private şi oamenii “au trecut” în viitor sarcinile pe care le-au avut. De fapt, au tot amânat plata. În 2013, gata. A venit vremea scadenţei. A rambursărilor şi a constituirii de rezerve în vederea rambursărilor viitoare.
“O asemenea atitudine – de trecere a unei părţI din sarcinile actuale asupra viitorului – nu poate dura infinit, deoarece dintr-o tendinţă inerentă a economiei de piaţă de a realiza echilbirul general economic, din «jocul» factorilor economici rezultă şi echilibrul de balanţă”, scrie în continuare profesorul Ioan Popa în manualul de Tranzacţii.
Pe primele două luni din 2013, contul curent sau balanţa de plăţi externe curent, care exprimă relaţia “fizică”, “materială” a economiei cu exteriorul, a fost plus 327 de milioane de euro, faţă de -627 de milioane de euro pe primele două luni din 2012.
Contul curent include intrările şi ieşrile de bunuri şi servicii (transport, turism, asigurări), de venituri (din muncă, din investiţii pe bursa sau din investiţi directe) şi transferuri (bani trimişi de românii care lucrează în străinătate şi fondurile europene).
Contul de capital şi financiar, care echilibrează contul curent (când este unul pe plus, celălalt este pe minus), include mişcările de active, investiţiile directe sau de portofoliu, creditele comerciale sau creditele de la FMI, precum şi modificarea activelor de rezervă ale băncii centrale.
Teoretic, cele două ar trebui să fie egale, dar cu semn schimbat. Dacă o economie imporţă maşini de un miliard de euro pe an de exemplu şi nu exportă grâu decât de 800 de milioane de euro iar pentru restul de 200 de milioane de euro se împrumută de la o bancă din străinătate, atunci la contul curent apare un deficit de 200 de milioane de euro iar la contul de capital şi financiar un excedent de 200 de milioane de euro. Deci balanţa este echilibrată.
Însă cele 200 de milioane de euro pot fi obţinute din vânzarea a 100.000 de ha de pământ, şi atunci iar apare plus 200 mil. euro la contul de capital şi deci echilibrul balanţei de plăţi.
Este ceea ce a făcut România din 1990 până acum. Sigur, nu a importat numai autoturisme (ba a şi exportat şi exportă), ci şi utilaje sau echipamente, dar a fost tot timpul pe deficit curent extern, acoperit din împrumuturi externe sau vânzări de active.
În anii cu cea mai rapidă creştere economică din perioada 2007-2008, deficitul de cont curent a ajuns la 16 miliarde de euro pe an, faţă de 2-3 miliarde de euro în anii anteriori.
Cum datele privind tranzacţiile de mărfuri provin de la Vamă iar cele privind tranzacţiile de capital şi financiar vin de la bănci, de multe ori sunt diferenţe. Capitolul de erori şi omisiuni compensează diferenţa. Este interesant că au fost ani (1997, 1999, 2011) în care circa jumătate sau chiar mai mult din deficitul contului curent au fost intrări trecute la Erori şi Omisiuni, adică surse de finanţare neidentificate practic dar care au permis importurile de bunuri şi servicii.
Ce s-a întâmplat însă în 2013 ?
Plusul de la contul curent de pe primele două luni de 327 de milioane de euro, faţă de -657 milioane de euro pe primele două luni din 2012, înseamnă de fapt o îmbunătăţire totală în ultimul an = de circa 980 milioane de euro (327 +657) provenită din trei direcţîii.
Prima direcţie - o îmbunătăţire a balanţei fob de bunuri şI servicii de la -756 mil. euro la -24 mil. euro (aproape echilibru!), deci circa 730 de mil. euro îmbunătăţire.
A doua direcţie - o reducere a deficitului la venituri de la -274 mil. euro la -210 mil. euro, deci o îmbunătăţire de circa 60 de milioane de euro.
A treia direcţie - transferurile curente au fost pe plus cu 559 mil. euro, faţă de 372 de milioane de euro în primele două luni din 2012, deci o îmbunătăţire de circa 190 de milioane de euro.
Şi iată, 730+60+190=cele 980 de milioane de euro îmbunătăţirea “mare” a deficitului de cont curent şi explicaţia transformării sale practic din deficit în excedent.
În cadrul fiecărei direcţii există explicaţii şi mai detaliate. Spre exemplu, îmbunătăţirea balanţei de bunuri şi servicii se datorează pe de o parte diminuării cu aproape 500 de mil. euro a deficitului pe bunuri iar pe de altă parte trecerii serviciilor de pe deficit de -115 mil. euro pe excedent de 152 de milioane de euro, deci o îmbunătăţire de 260 de milioane de euro a sectorului servicii la extern.
Ce intră la servicii? Transport (îmbunătăţire de 60 mil. euro) turism (îmbunătăţire zero) şi…alte servicii (îmbunătăţire de 200 de mil. euro). “Alte servicii” înseamnă, conform manualului: taxe şi speze portuare şi aeroportuare, reclamă, servicii de poştă şi telecom, comisioane bancare, asigurări şi reasigurări internaţionale.
În sumă, toate au avut ca rezultat plus “deasupra liniei”, cum se spun economiştii care analizează balanţa de plăţI , şi, tot pentru prima dată, minus sub linie, adică la contul de capital şI financiar: -33 de milioane de euro pe primele două luni din 2013.
Adică exact ce spune manualul citat mai sus că se întâmplă în caz de excedent al contului curent: “(1) un export de capital sub formă de investiţii în străinătate sau împrumuturi acordate altor ţări; (2) o sporire a rezervelor monetare internaţionale ale ţării sau (3) o reducere a propriei datorii faţă de străinătate”.
Varianta (1) cade. Rezervele băncii centrale au crescut într-adevăr cu 1,1 miliarde de euro în perioada menţionată iar reducerea datoriei faţă de străinătate nu înseamnă altceva decât "scadenţa”: 620 de milioane de euro rambursări către FMI.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
