Opinii

Europa Centrală, o comunitate de aspiraţii. Am parcurs o călătorie lungă şi încununată de succes. De la o regiune care mult timp nu a existat în conştiinţa principalilor actori ai scenei mondiale la o regiune care este una dintre cele mai dinamice zone ale lumii şi care aspiră la categoria centrelor de civilizaţie.

Punct de vedere Andrzej DUDA, Preşedintele Republicii Polone, trimis la redacţia ZF

Europa Centrală, o comunitate de aspiraţii. Am parcurs...

Europa Centrală poate servi drept sursă de inspiraţie pentru efectele pozitive pe care le aduce cooperarea, crearea de iniţiative şi proiecte comune.

Europa Centrală este o comunitate cu o soartă comună, care are o dimensiune geografică, politică şi economică, precum şi una ideologică şi culturală. Transferăîn viitor lecţiile din experienţele noastre.

Se deschide acum un nou deceniu al secolului al XXI-lea. Un deceniu al incertitudinii, mai ales în urma pandemiei globale şi a consecinţelor sale economice, dar şi un deceniu al speranţei. Un deceniu al oportunităţilor pentru reconstrucţia civilă şi economică, pentru crearea unei lumi mai bune decât înainte, mai echitabile, mai ecologice şi care respectă principiile dezvoltării durabile. Privind spre viitor, căutăm zone care vor fi centre de schimbări dinamice, pozitive. Sunt convins că atât la nivel european, cât şi la nivel global, Europa Centrală se va regăsi printre astfel de zone.

Europa Centrală sau Europa Centrală şi de Est (aceşti termeni sunt folosiţi interschimbabil) este o entitate regională semnificativă, o comunitate cu un destin comun care are o dimensiune geografică, politică şi economică, precum şi ideologică şi culturală. În ceea ce priveşte situarea sa pe hartă, este considerată zona dintre Marea Baltică, Marea Adriatică şi Marea Neagră sau (prea simplist totuşi) dintre Germania şi Rusia. Mai presus de toate, însă, suntem un cerc comun al memoriei. Am avut experienţe istorice similare, în special în dramaticul secol XX. Am suferit răul a două regimuri totalitare, unul brun şi unul roşu, care ne-au sufocat şi ne-au persecutat. Dar avem şi experienţe măreţe şi glorioase din secolele trecute. Din perioada secolelor al XV-lea – al XVII-lea, din epoca cunoscută sub numele de „Europa dinastiei Jagiellone”, iar apoi Uniunea Statală Polono-Lituaniană, când a fost posibilă formarea unei uniuni politice voluntare într-o mare parte a acestei zone, precursorul Uniunii Europene de astăzi, creând un cămin prietenos pentru numeroase culturi şi religii, respectând principiile statului de drept, parlamentarismului şi democraţiei. Transferăm în viitor lecţiile acestor experienţe, atât pe cele bune, cât şi pe cele rele ca pe un avertisment universal, precum şi ca inspiraţie de a acţiona pentru binele comun, pentru bunăstarea regiunii noastre şi a întregii Europe integrate.

De asemenea, este important să descriem Europa Centrală în termeni de valori. Aparţinând cercului civilizaţiei occidentale de peste o mie de ani, împărtăşim bazele sale ideologice. Milan Kundera a portretizat în mod sugestiv Europa Centrală, numind-o „Vestul răpit”, adică o parte a comunităţii culturale occidentale, care, împotriva voinţei sale, a căzut sub dominaţia sovietică - imperială, autoritară, incapabilă de gestionare raţională. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că angajamentul nostru faţă de valorile care au construit cultura europeană nu este lipsit de reflecţie. Poate mai bine decât alţii, cunoaştem preţul ridicat care trebuie plătit pentru apărarea acestor valori. Suntem conştienţi de faptul că este necesar să cultivăm şi să conciliem libertatea cu responsabilitatea, drepturile cu obligaţiile, individualismul cu solidaritatea, atitudinea critică, inovarea şi modernizarea cu grija pentru moştenirea şi tradiţiile care ne definesc identitatea.

În pragul transformării istorice din 1989, Timothy Garton Ash a scris că ideea Europei Centrale rupe lumea occidentală de obiceiurile de gândire din timpul Războiului Rece, contestând noţiuni şi priorităţi bine stabilite, oferind ceva nou în locul lor. Această opinie pare să fie valabilă şi astăzi, când participarea ţărilor din Europa Centrală la UE şi NATO este o parte importantă, solidă a ordinii europene şi atlantice şi când regiunea noastră, care se bucură de o puternică creştere economică, a făcut un salt semnificativ de civilizaţie. Chiar şi astăzi, ideea Europei Centrale poartă încă în sine un dinamism şi un conţinut pozitiv. Dacă mi s-ar cere să caracterizez pe scurt Europa Centrală contemporană, cu Polonia fiind cea mai mare ţară din această regiune, aş răspunde: o comunitate de succes şi, în acelaşi timp, o comunitate de aspiraţii.

Europa Centrală constituie o excelentă exemplificare a puternicei forţei creative care este libertatea. Libertatea ale cărei surori sunt: ​​libertatea economică, antreprenoriatul, autoguvernarea. Acestea deschid calea pentru realizarea unor îndrăzneţe ambiţii şi aspiraţii. Odată cu libertatea vine şi dezvoltarea. Cele trei decenii care au trecut de la căderea comunismului, de la transformarea din regiunea noastră iniţiată de mişcarea poloneză „Solidaritatea” - este o poveste despre un mare succes economic, un avans social şi de civilizaţie, care s-a întâmplat rar în istoria mondială într-un timp atât de scurt. Polonia şi întreaga Europă Centrală sunt o mărturie fascinantă a posibilităţilor pe care le oferă libertatea.

Putem, de asemenea, servi ca sursă de inspiraţie pentru efectele pozitive pe care le aduce cooperarea, crearea de iniţiative şi proiecte comune. Datorită lor, Europa Centrală a încetat să mai fie, ca în vremurile nefavorabile pentru noi, un spaţiu periferic între Vest şi Est, între puterile imperiale; a devenit, în schimb, o structură conectată prin legături multiple, conştientă de interesele sale şi cu influenţă asupra cursului afacerilor europene. Am reuşit să emancipăm Europa Centrală şi de Est, suntem o parte crucială a proceselor politice şi de civilizaţie.

Aş dori să vă aduc în atenţie trei platforme importante de cooperare din Europa Centrală, care nu au doar o însemnătate regională, ci sunt de o importanţă crucială la nivel UE, atlantic şi chiar global. Prima este Grupul de la Visegrad, cu cea mai lungă experienţă, reunind Polonia, Republica Cehă, Slovacia şi Ungaria. Iniţiat în 1991 ca o platformă pentru dialogul politic şi coordonarea eforturilor de aderare la NATO şi UE, acesta şi-a dovedit valoarea chiar şi după atingerea acestor obiective strategice. Astăzi este unul dintre cei mai importanţi factori în activarea cooperării regionale în Europa Centrală şi în înţelegerea problemelor europene.

Cea de-a doua platformă este formatul Bucureşti 9. De această structură aparţin ţările din flancul estic al NATO: Polonia, România, Lituania, Letonia, Estonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă şi Bulgaria. A fost lansată în 2015 la Bucureşti, unde am semnat o declaraţie comună că ne vom uni eforturile pentru a asigura, acolo unde este necesar, o „prezenţă militară puternică, credibilă, durabilă” a NATO în regiune. B9 este în mare măsură un răspuns la politica agresivă a Rusiei, la încălcarea frontierelor şi a integrităţii teritoriale a Ucrainei vecine, care reprezintă o ameninţare la adresa securităţii regionale şi atlantice. Nu o vom privi cu pasivitate.

A treilea platformă de cooperare este Iniţiativa celor Trei Mări, iniţiată de mine şi de preşedintele Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarovic în 2015. Acest grup include ţări din regiunile Baltică, Adriatică şi a Mării Negre: Austria, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Scopul acesteia sunt investiţiile comune în infrastructură, transport, energie şi noi tehnologii care să stimuleze dezvoltarea în ţările noastre şi să contribuie la coeziunea Uniunii Europene. Când ne uităm la harta legăturilor economice din UE, observăm un avantaj semnificativ al fluxurilor orizontale pe axa vest-est faţă de fluxurile verticale pe axa nord-sud. Este vorba despre fluxul de oameni, bunuri, servicii şi capital, dar şi despre reţeaua de infrastructură: autostrăzi, căi ferate, hub-uri, conducte, linii electrice şi de informaţii. Proiectul Iniţiativa celor Trei Mări, menit să stimuleze transformarea structurală a acestei părţi a Europei, urmează să completeze „schela” lipsă, mulţumită căreia va fi consolidată integrarea regiunii noastre şi a întregii UE. Implicarea în proiectul Iniţiativei celor Trei Mări, în afara capitalului din UE, şi a investitorilor americani, chinezi şi din alte regiuni ale lumii înseamnă o diversificare sănătoasă a beneficiilor şi a interdependenţei reciproce.

Aceasta este imaginea din prezent şi viziunea viitoare a Europei Centrale ca o comunitate de activism, succes şi aspiraţii ambiţioase. Am parcurs o călătorie lungă şi încununată de succes. De la o regiune care mult timp nu a existat în conştiinţa principalilor actori ai scenei mondiale („în Polonia, adică nicăieri”, aşa cum spunea Alfred Jarry la sfârşitul secolului al XIX-lea) la o regiune care este una dintre cele mai dinamice zone din lume şi aspiră la categoria centrelor civilizaţiei. Europa Centrală - nomen omen? Vă invităm să participaţi la această fascinantă aventură.

Textul este publicat simultan în publicaţia lunară „Wszystko Co Najważniejsze” ca parte a proiectului „Decada Europei Centrale” realizat în colaborare cu Bursa de Valori de la Varşovia.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO