Opinii

Este Romania prada unei tranzitii perpetue?

16.04.2010, 00:00 48

Mai poate fi folosit in mod credibil ca mesaj, la 20 de ani dela Revolutie, cuvantul "tranzitie" si "necesitatea reformelor" inRomania si, culmea, de aceiasi oameni care acum doua deceniivenisera pe valul noii puteri, la 40 de ani, si "ne vindeau"aceleasi sintagme?

O intalnire care a avut loc ieri la Banca Nationala desprecompetitivitate arata ca da si chiar cu nonsalanta se vorbeste de o"tranzitie perpetua".

Totusi, la 20 de ani de la Revolutie probabil ca ar trebui sa nefie prezentat si un decont al acestei tranzitii care dureaza de ogeneratie si nu se mai termina, chiar de catre generatia care aluat puterea atunci si mai este astazi tot la putere.

Statul roman are o pondere de 40% din PIB, dar politica sa dedezvoltare lipseste.

Ne sunt "vandute" aceleasi si aceleasi fraze desprecompetitivitatea pe care nu o avem - dar o vom avea vreodata? - siidei ca resursele naturale ale unei tari nu conteaza, ci conteazadoar organizarea resurselor ca sa-ti faci loc in lume.

In acest timp, cea mai buna lectie asupra a ceea ce inseamnainteresul industrial national este presiunea suedezilor asupraguvernului Romaniei pentru a lua in considerare oferta de avioaneGripen.

"Va dam la acelasi pret acelasi numar de avioane, dar noi, nuuzate, ca F16 de la americani", a anuntat ieri compania. La o ora,Ambasada Suediei a cerut o intalnire Parlamentului pentru aprezenta oferta. Asadar, suedezii nu au niciun pic de jena sasprijine puternic la nivel oficial propriile companii.

Intr-un interviu pentru un ziar generalist zilele trecute, unmuncitor RATB a spus un adevar simplu pe care rar il auzi de lapoliticienii romani. "Cel mai suparat sunt pe primarul SorinOprescu, ca vrea sa ia tramvaie din Cehia, cand noi stim sa facemaici."

Aparent, ar trebui sa triumfe cel mai bun si cel mai ieftinprodus, iar la nivelul pietelor cu multi ofertanti, fragmentate,sigur asa este.

Dar dupa septembrie 2008, cand Statele Unite si-au salvatbancile, Olanda si-a salvat bancile, Marea Britanie

si-a salvat bancile si cand se observa cu cata insistenta isipromoveaza suedezii, francezii sau germanii companiile nationale,parca tabloul nu mai este asa de clar.

Apar nuante. Apare nevoia unui efort agregat de dezvoltare aunei tari, nevoia unor politici strategice de dezvoltare. Prinindustrie, prin servicii, prin agricultura - prin ceva, dar savedem o strategie de dezvoltare.

Cum poti agrega efortul individual, castigul de competitivitateobtinut la nivel micro - companii, indivizi, in castigul uneinatiuni?

Exista exemple in lume de aplicare a unor politici corecte lanivelul unei natiuni care au imbunatatit viata cetatenilor unortari departe de centrul SUA-Europa de Vest-Japonia sau restul lumiieste intr-o perpetua tranzitie?

Cu alte cuvinte, exista o cale prin care sa fie construita osolutie nationala la problemele individuale ale fiecaruia -educatie, job, casa sau ne va lua inca 20 de ani sa ne dam seama caaceasta tranzitie este infinita si ca singura sansa este ca fiecaresa-si ia traista in bat si sa plece in lume?

Orice elev ambitios din Barlad sau din Zalau poate ajunge acumla o mare universitate occidentala, iar viata sa sa fie completdiferita de cea a colegilor de clasa din scoala generala sau liceulabsolvit.

Foarte bine. Dar romanii platesc taxe ca statul roman sa facapolitici de dezvoltare aici.

"Noi, Guvernul SUA si cel al Romaniei, vrem ca romanul obisnuitde azi sa-si poata realiza visurile chiar in frumoasa Romania,poate chiar in Botosani, in Bucovina, sa o faca chiar aici, nu la9.000 de kilometri departare", a spus ieri ambasadorul americanMark Gitenstein la finalizarea constructiei noului sediu alambasadei americane, unde a mai subliniat ca a fost realizat"integral cu muncitori romani". Tocmai strainii ne invata ceimportanta are dezvoltarea locala.

Fara dezvoltare locala, bunastarea va fi falsa, va fi tot timpulcu ghilotina unui decont. Maine sau peste 20 de ani.

Grecia a ajuns sa plateasca, la o datorie publica de 300 demiliarde de euro, numai dobanzi pe an de 10 miliarde de euro, adicao treime din exporturi.

Marea intrebare este daca perioada 2001-2008 a apartinut unuiciclu istoric care a epuizat resursele de crestere si daca de acumincolo nu suntem cumva nevoiti sa intram intr-o spirala a cresteriipe datorie care poate avea doar final de tip elen.

Sorin Paslaru - Redactorul-sef alZF

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO