Derapajele externe sunt cele care ingrijoreaza cel mai mult in perspectiva unui leu mult mai puternic si existenta unui decalaj de timp destul de semnificativ (aproximativ doua luni) intre momentul startului aprecierii leului si inregistrarea efectelor acestuia in balanta de plati necesita ca acest aspect sa fie atent monitorizat si administrat.
In primul rand, cred ca reactiile aparute pe piata sunt putin exagerate si lipsite de temei. Stiam ca, parte a unui set de masuri ce avea sa pregateasca terenul pentru anuntata liberalizare a contului de capital, Banca Nationala urma sa permita o volatilitate mai mare a cursului, intervenind doar in cazuri in care prezenta sa pe piata devenea extrem de necesara. Am citit despre o multime de argumente pro si contra oportunitatii introducerii unei astfel de masuri, punctul meu de vedere fiind ca este chiar putin cam tarziu momentul ales. Apreciez ca relativ modest ritmul in care economia se transforma si politicile monetare ar trebui sa se dovedeasca mai eficiente in a optimiza progresul economic. Consider ca aprecierea leului precum si reducerea inflatiei ar fi putut incepe chiar mai devreme, nivelul de crestere economica permitand-o. Am fi castigat timp. Ce se intampla acum este un lucru perfect normal, este un efect combinat al comportamentului speculativ al unor institutii financiare cu panica, fireasca, ce insoteste orice schimbare de trend.
Exista o anumita nervozitate pe piata intrucat participantii la astfel de tranzactii s-au obisnuit cu o anumita conduita impusa a monedei nationale, si anume aceea a deprecierii nominale si a aprecierii reale intr-un interval modest, de 2-4%. Nemaiimplicandu-se, Banca Nationala readuce leul la nivelul sau real pe care nu multi il banuiau. Cred ca leul mai are resurse de apreciere si daca ar mai fi lasat sa fluctueze liber am mai inregistra o apreciere de cel putin 1.000 de lei pana la sfarsitul anului, dar se pare ca Banca Nationala si-a spus deja cuvantul si nu va mai permite un ritm de apreciere atat de intens. In opinia mea, leul va continua sa se aprecieze, mai modest decat in ultimele zile, iar piata se va calma odata cu consolidarea trendului anterior mentionat. Pe termen scurt, volatilitatea va exista, sustinuta de intrarile de valuta de la romanii ce lucreaza in strainatate, cresterile de investitii straine directe si cresterea consumului din ultima luna a anului.
Cu privire la riscul valutar inregistrat de banci, exista doua efecte asociate: cel cu privire la expunerea prin mentinerea unei anumite parti din capital intr-o anumita valuta precum si cel ce provine din expunerea prin credite. Aprecierea leului provoaca mari pierderi bancilor, cele mai expuse fiind cele care nu beneficiaza de un acces preferential la surse de finantare externe, facand dificila balansarea pozitiilor valutare, obligandu-le astfel sa imprumute mai mult in lei si sa creasca dobanzile la valuta. Astfel, Banca Nationala "ajuta" bancile sa isi ajusteze dobanzile corespunzator reducerilor survenite in ultimul timp la dobanda de interventie, considerand reactia relativ modesta a pietei la politica de dobanda a Bancii Centrale. Probabil ca Banca Centrala nu va mai reduce rata dobanzii de interventie in urmatoarele cateva luni, datorita presiunilor inflationiste ce se asteapta in primele 3 luni ale anului urmator, ca urmare a efectelor cresterii pretului petrolului si ajustarilor la pretul energiei stabilite sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2005. Evident, ratele mari vor incuraja fondurile speculative si cererea de moneda nationala, mentinand atractivitatea leului pentru prima jumatate a anului. Din a doua jumatate a lui 2005 insa, ne-am putea astepta la o usoara depreciere a monedei nationale, ca urmare a interventiei BNR pe piata, venita pentru a descuraja fluxurile probabil apreciabile de "hot money".
Se vorbeste, de asemenea, de efectele asupra balantei comerciale si a balantei de plati. Intr-adevar, derapajele externe sunt cele care ingrijoreaza cel mai mult in perspectiva unui leu mult mai puternic si existenta unui decalaj de timp destul de semnificativ (aproximativ doua luni) intre momentul startului aprecierii leului si inregistrarea efectelor acestuia in balanta de plati necesita ca acest aspect sa fie atent monitorizat si administrat. Stim cu totii ca pana acum succesul exporturilor romanesti se datora intr-o buna masura subventiilor de curs care mascau lipsa de competitivitate a economiei romanesti pe pietele externe. Astfel spus, raportul calitate/pret al marfurilor autohtone se dovedea a fi bun printr-un numitor mic si mai putin prin cresterea numaratorului. Insa perspectiva integrarii in pietele UE determina autoritatile sa reconsidere ajutorul dat exportatorilor pentru a obliga producatorii romani sa se retehnologizeze si sa isi creasca productivitatea, motiv pentru care, in opinia mea, flotarea libera a cursului poate avea efecte benefice din acest punct de vedere.
* Marius Matei este analist financiar la UniCredit Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
