E greu sa combati fenomenul de turma, pe un subiect la care tot romanu-i priceput. Pe langa fotbal, politica, agricultura si turism, cred ca imobiliarele inca sunt in top trei „specializari” ale cetateanului care stie tot si are opinii „avizate”.
Sa incepem cu inceputul. Pe cea mai efervescenta piata din Romania, la Cluj, orasul cu cea mai mare crestere economica din...Europa (ati citit corect!), s-a facut recent o tranzactie reala si serioasa, in acord cu realitatea din teren, nu cu imaginatia din mintea unora.
La un calcul simplu, ajungem la concluzia ca pretul de tranzactionare pe mp construit a fost de 1.000 (una mie) euro, in buricul targului, ultracentral/ prime-location (nu la marginea orasului), hotel de 5 stele (nu vreo cazatura/ruina parasita). Adica, pret oficial, de necontestat, fara smecherii! De ce nu s-a vandut cu 3.000 sau 5.000 euro/mp? Nu stiu! Intrebati „specialistii” din imobiliare, care au anuntat ca piata a luat-o razna.
Pentru cei care striga sus si tare ca preturile in imobiliare au explodat, le propun o mica plimbare, prin oras. In orice oras, incepind cu Capitala, orice centru universitar sau oras mic de provincie. Daca in 2-300 de pasi nu vedeti minimum 2-3 bannere cu „de vanzare”/”de inchiriat” la balcoane sau in ferestre, va rog sa ma injurati. Daca vedeti, poate va puneti niste intrebari... Ca sa nu mai pun in discutie cam cate spatii comerciale stau goale cu anunturi - cat casa - in vitrine, de peste un an, pe mai toate strazile comerciale importante!
Au crescut preturile la materiale de constructii? Asa, si? Ce treaba are asta cu tranzactiile reale, subliniez reale, din piata. Oricum dezvoltatorii mergeau la profit ban pe ban, adica 100%. Pe dezvoltatorii ii costa 500 euro/mp construit, acum ii costa 600-650 euro/mp. Vindeau oricum cu 1.200-1.300 euro/mp. Dintr-un asa castig chiar poti sa mai lasi de la tine, daca vrei sa te dezvolti ca investitor pe termen lung.
Ca sa nu mai aduc aminte de piata inchirierilor. Mii si mii de apartamente zac goale, statistic, ultracentral si in toate cartierele patriei, de luni si luni de zile. Pai daca piata a explodat, nu credeti voi, chibitii din imobiliare, ca un potential chirias ar fi cautat mult si bine o locuinta si nu ar fi gasit/nu si-ar fi permis. Daca preturile la chirii au scazut oficial cu 20-30%, de ce nu au crescut si ele odata cu pretul materialelor de constructii?
Pe vremea lui Ceausescu, economia functiona pe stocuri. Oamenii muncii produceau ca sa raporteze productii record. Si chiar produceau, chiar daca nu se cauta ceea ce livrau si totul statea in asteptare. De aceea au sucombat majoritatea fabricilor si uzinelor din perioada comunista, care acum au fost inlocuite de cartiere rezidentiale. Daca va intrebati ce legatura are asta cu piata imobiliara va spun care este opinia mea.
In lipsa unor alternative de investitii viabile, oamenii prefera inca sa cumpere case/apartamente, a se citi si fiare/betoane/caramizi/termopane, in speranta ca investitia lor va produce oricum mai mult decat primesc daca tin banii la banca. In actualul context economic, raportat si la pietele mature din occident, banii investiti intr-o locuita se amortizeaza in minimum 30 de ani, daca au noroc de chiriasi buni si permanenti. Putini tin cont de acest calcul simplu.
Pentru cei care iau credit prin programul Prima casa sau cum se mai numeste acum, chiar nu conteaza pretul atat de mult. Ei vor o locuinta acum, si chiar au nevoie de ea. Punct! Ca platesc 280, 320 sau 360 euro rata lunara la creditul oferit cu „generozitate” de banci, nu mai are nicio relevanta. Dorinta e mai mare decat fluctuatia preturilor materialelor de constructii sau trendul pietei.
In concluzie, nu trebuie sa luati de buna opinia mea. E doar o alta viziune asupra pietei imobiliare. Veti gasi infinit mai multe articole ale celor interesati sa vanda, cat mai scump, sau sa intermedieze la preturi record. E dreptul lor sa incerce si unii chiar reusesc. Romania este tara cu cel mai mare procent de proprietari de imobile, undeva peste 96 %. Parca te simti mai bine cu 2-3-4 proprietati, chiar daca stau nefolosite si nu produc, decat sa te uiti la un cont cu cateva zerouri, care nu-ti spune nimic.
Cei mai multi merg pe principiul „mai bine sa fie, decat sa n-ai”. Oamenii de business simt si cauta oportunitati si afaceri imobiliare, fara sa depinda de conjuncturi.
