Probabil ca 90% din dezbaterile din campania electorala au fost axate pe Sanatate si Educatie, politicienii care se duelau (in marea lor majoritate condusesera pe undeva prin ambele domenii) au convins 31,84% dintre alegatori ca acestea sunt domeniile de care depinde viitorul nostru. Astfel ca era de asteptat ca cei care au castigat si se pregatesc sa guverneze sa se inghesuie sa preia cele doua portofolii si sa-si implementeze programele de reforma.
Mai mult, exista si o miza practica, fiecare domeniu a avut in 2020 cate 40 miliarde lei finantare (asadar impreuna vreo 10% din PIB, dar cine mai stie cat e PIB-ul dupa executia din pandemie), deci vor fi bani din belsug si in 2021, cu care se pot face multe; la care se adauga banii din fondurile europene rambursabile sau nu.
Si totusi, cele doua portofolii raman orfane in negocierile dramatice de la care primim poze si comunicate, nu le vrea nimeni, probabil in cele din urma vor fi adjudecate asa cum alegeam echipele de fotbal cand eram mici, cei pricajiti erau luati ultimii.
De de politicienii nu vor Sanatatea si Educatia? Simplu, sunt speriati de ceea ce s-a intamplat cu ele. S-au transformat in sisteme incontrolabile cu o constiinta proprie, avand la baza o infrastructura indestructibila de feude si sinecuri politice transpartinice sau de familie. Niste colosi imposibil de intors din drum, cu o existenta a lor in afara realitatilor si nevoilor Romaniei.
Neglijenta, risipa, furt, “other people’s money” - banii altora, de ce sa imi pese de ei.
Mii de opinii si strategii la televizor despre cum este mai bine sa faci, dar lipsa oricarui plan master multianual privind o executie sustenabila si durabila.
Super-proiecte utopice zac pe hartie de ani de zile, pentru ca este prea obositor, riscant si de fapt inutil sa le pornesti odata, cand este mult mai lucrativ sa mergi din studiu de prefezabilitate in cel de fezabilitate si inapoi.
Achizitii cu iz penal, in special in numele “digitalizarii”, achizitii de echipamente si tehnologie depreciabila pe care nimeni nu stie sa le instaleze, sa le deserveasca, sa le repare, si a caror consumabile vor deveni in 3 ani mai scumpe decat ele insele.
Ambele sisteme publice sunt exploatate la maximum de catre cele private-paralele, privatii din Sanatate si Educatie basculeaza catre sine toate resursele, se servesc ca si cand ar fi la un bufet suedez.
Ambele sisteme publice sunt prada unei abundente de furnizori dubiosi care se bat intre ei in valoarea spagii date ca sa intre in spitale, scoli sau facultati.
Suntem unde suntem cu Sanatatea si Educatia, ambele la coada tuturor clasamentelor din UE si principalele doua motive pentru care pleaca romanii din tara, si dintre acestia foarte multi medici si profesori. Repet, am ajuns pana acolo incat, ironic, nici macar politicieni nu le vor, le este pur si simplu frica de ele. Iar in 2021, dupa pandemie, cresc riscurile gestionarii Sanatatii si Educatiei, asa ca le este si mai frica.
Stimati oameni de afaceri, platim miliarde in taxe si impozite la Sanatate si Educatie si, iata, asistam la descompunerea ambelor. Si nu intervenim, ne prefacem ca daca ducem niste tablete copiilor defavorizati din creierul muntilor si cumparam paturi de ATI, la un moment dat, problema se rezolva de la sine.
Apoi intoarcem spatele si ne vedem de treaba, pentru ca oricum copiii nostri invata in scoli private, pleaca la facultati in Europa iar sanatatea familiilor ne este acoperita de retelele private. Si, la urma-urmei, de ce sa nu recunoastem, haosul din cele doua sisteme ajuta si afacerilor, nu? Se poate vinde orice la pret umflat in spitale, scoli si universitati.
Ridicol, am ajuns la faza de management militar in spitale, pentru ca cel civil, numit politic sau in familie, este inapt. Eu unul cred ca fara o interventie serioasa, responsabila, din mers, a mediului de afaceri, care plateste notele de plata din Sanatate si Educatie, cele doua domenii raman pe drumuri, prada la orice.
Ar fi multe solutii de remediere.
Portofoliile Sanatatii si Educatiei sa fie preluate de oameni de afaceri numiti de catre coalitii de afaceri sau camere de comert.
50-70% din impozitul pe profit al fiecarei companii sa fie directionat nominal la spitale, scoli sau universitati in baza unui plan national de distributie. Sa stim unde se duc banii, sa cerem socoteala.
Schimbari in reglementarile privind componenta consiliilor de administratie in spitale, scoli, universitati, in care sa fie numiti oameni de afaceri. Ideal, directorii acestora ar trebui sa fie oameni de afaceri cu buna reputatie.
Indicatori de performanta pentru facultati legati de angajabilitate. Invatamant dual obligatoriu in scoli si facultati.
In ultima instanta, este nevoie de fapt de management profesionist, independent de partide si familii.
Orice solutie este binevenita, oricat de iesita din comun, dar altceva decat ceea ce a fost pana in prezent.
