Am sentimentul ca in ultimii aproape 3 ani, de cand am scris opinia de mai jos, au aparut ceva muguri de politici publice durabile, chiar daca mai e mult pana la o schimbare completa – adica pana la a inlocui in totalitate formula din present in care toti furnizorii alearga sa puna mana pe 45 miliarde lei ai finantarii sistemului fara sa faca mare lucru pentru pacienti (in afara de PR-ul obisnuit “facem totul pentru pacienti”).
Noua grila de salarizare a personalului sanitar, noua lista de medicamente gratuite (am rezerve asupra felului cum a fost facuta, dar era necesara), proiectele de screening si mai nou propusa co-plata in spitalele private (in sfarsit o sa avem competitie egala intre public si privat), sunt exemple de politici publice durabile. Obiectivul urmator este ca dupa 3-5 ani sa tragem linie si sa masuram in indicatori ce efecte au avut aceste politici asupra sanatatii romanilor.
Restul muncii Ministrului Sanatatii & echipa din Minister este politie si micromanagementul vaccinarilor, a infectiilor spitalicesti, a diplomelor false, preventia gripei, scandaluri pe dezinfectante, sau aparitii la TV sa dea socoteala in schimbul celor care sunt platiti si raspunzatori sa asigure functionarea curenta a sistemului sanitar,
Sa ai pe mana 45 miliarde lei din buget, alte cateva zeci de miliarde din diverse surse europene si cand exista o masa de cash la populatie estimata la 30 miliarde lei pentru a fi investita in sanatate – si sa nu poti face reforme durabile, pare de neconceput.
Cateva din proiectele din opinia din 2016 sunt alte idei de politici publice sustenabile care sa scoata sistemul sanitar din ape tulburi si sa eficientizeze utilizarea banilor, iar asta nu numai in marile orase universitare. Romania are nevoie sa ajunga sa actioneze in spiritul sloganului Zilei Mondiale e Sanatatii: "Universal Health Coverage: everyone, everywhere" - "Acoperirea universală a sănătăţii: toată lumea, pretutindeni".
Zece proiecte pentru noul Ministru al Sanatatii.
Am ajuns in situatia absurda ca dupa 10 ani in care banii alocati sanatatii s-au dublat, ajungand la circa 30 miliarde de lei, la sfarsitul lui 2016 sa fie returnati la buget aproape 1 miliard de lei - oricare ar fi motivul.
Iata ca desi toti sa plang ca nu sunt destui bani in sanatate, ei exista, dar sunt folositi ineficient.
Asa ca haosul din reglementare, dezordinea din finantare, lipsa prioritatilor in bugetare si risipa si neglijenta in executie vor continua pana ce nu vor fi luate niste masuri serioase. Nu corective, paleative sau exercitii de imagine, ci masuri care ar putea insemna o schimbare serioasa, durabila si moderna a sistemului. Romania trece prin toate crizele prin care au trecut majoritatea celorlalte tari din Europa in domeniul sanatatii. Cele 10 proiecte propuse pot evita alte crize.
Regandirea finantarii / administrarii fondului de sanatate.
Modelul din prezent bazat exclusiv pe finantarea din contributii obligatorii de la 5 milioane de contribuabili care asigura intreaga populatie de 20 de milioane este nesustenabil, e nevoie sa fie cautate formule hibrid.
Trebuie gasita o alta solutie pentru finantarea / administrarea fondului de sanatate, sau poate nici nu trebuie constituit un fond de sanatate.
Trimiterea la domiciliul fiecarui asigurat a notei de plata cu serviciile de care a beneficiat.
Fara ca acesta sa aiba obligatia de plata, ci pur si simplu sa vada cat au costat serviciile medicale sau medicamentele de care a beneficiat. Se demonteaza mitul politicianist ca sanatatea e gratuita, si de ce nu, masura ar putea servi ca cea mai buna preventie – vazand cat costa sa fi bolnav, mai bine investesti mai mult sa fi sanatos.
Deductibilitatea asigurarilor personale de sanatate.
S-a vorbit recent de deductibilitatea abonamentelor de sanatate, o idee de la care se poate pleca – chiar este de conceput ca un spital judetean sa vanda pachete de abonamente pentru sa zicem, angajatii a trei mari fabrici din judet.
Nici nu ar fi necesar un administrator pentru serviciu, de exemplu bancile de retail ar putea prelua / opera decontarile.
E masura de la care poate porni preventia in sanatate, descentralizarea in finantare si competitia reala intre serviciile publice si operatorii privati.
Management privat / privatizare la spitalele judetene si municipale.
Finalmente va trebui sa acceptem o forma sau alta de privatizare a spitalelor publice, solutia reala pentru a le eficientiza si face transparente si competitive. Altfel, indiferent despre ce alte forme de management vorbim, endogamia, oligocratia si nepotismul vor continua sa sugrume mediul spitalicesc.
Iata doua idei de finantare: ce-ar fi sa listam la BVB zece dintre cele mai importante spitale din tara? Ce-ar fi ca spitalele judetene sa mearga la marii angajatori si sa contracteze abonamente, cum fac cele private?
Regandirea proiectelor spitalelor regionale.
Spital National de Referinta da, spitale regionale de tip “mamut” – mai bine ne mai gandim. Indatoreaza infernal statul pentru urmatorii 30 de ani, dotarea devine extrem de costisitoare, administrarea este un calvar, transportul angajatilor in afara oraselor o misiune imposibila. Nu degeaba tarile cu traditie spitaliceasca si operatorii privati renunta la mega-structuri si prefera solutii mono- sau oligo-specialitati. Mai bine banii sunt folositi pentru reabilitarea profunda a spitalelor existente.
Scutirea de impozit pe salarii la medici.
Am mai vorbit despre asta. Cand un medic primar de retea va castiga 5000 Euro / luna, unul specialist 4000, si toti ceilalti in jur de 2000, atunci vom discuta despre ramanerea medicilor in tara si alt tip de relatie medic – pacient.
Fabrica de medici. Dublarea locurilor in facultatile de medicina.
Romania este deja o sursa credibila de medici pentru Europa. O baza academica ce ar putea forma 10.000 medici pe an ar propulsa Romania in randul celor mai importanti fabricanti de resurse in medicina, intr-o Europa care are nevoie de asa ceva ca de aer.
Standardizarea achizitiilor din spitale.
Nu licitatii nationale: licitatiile nationale fac statul captiv la anumiti furnizori care, experienta din alte tari a demonstrat, sunt incapabili sa se tina de conditiile contractuale. Standardizarea tarifelor si costurilor de achizitie este o metoda validata de control a cheltuieilor si de evitare a oricaror suspiciuni.
Strategia nationala a medicamentului.
Am mai scris si despre asta. In maximum 5 ani nu va mai exista nici un interes de a fabrica medicamente in Romania si vom deveni dependenti de importuri. In conditiile in care celelalte tari europene au gasit mijloace de a subventiona si proteja productia locala.
O strategie nationala a medicamentului creaza certitudini pentru sistemul sanitar dar si pentru furnizori, industrie, cercetare-dezvoltare, proprietate intelectuala, etc.
Informatizarea totala a sistemului sanitar.
Automatizarea completa a relatiei dintre administratorii, jucatorii si beneficiarii din sistemul sanitar.
Aplicatii pentru orice priveste sanatatea – cand sa mergi la medic, cand sa iti faci analizele, cand sa iti duci copilul la vaccinare, sa nu uiti sa iti iei medicamentele, sa nu uiti sa te speli pe maini chiar - se poate, pentru ca suntem tara care se lauda cu cei mai buni IT-isti si cel mai rapid internet.
