În România nu mai face investiţii - adică drumuri şi căi ferate, Ministerul Transporturilor, spitale – Ministerul Sănătăţii, şcoli – Ministerul Educaţiei. Nu. Le face „Ministerul Investiţiilor“. Cum s-or pricepe oamenii ăştia la toate? Câţi ingineri de drumuri şi de căi ferate, şefi de şantier or fi angajaţi aici la „Investiţii“?
Cristian Ghinea, ministrul „investiţiilor“, a ratat miercuri cea mai simplă reacţie care ar fi demonstrat că acest PNRR nu va fi doar maculatură. „Colegii mei au căzut în gol cu liftul două etaje în această clădire la 11 noaptea“, a spus el. „Am semnat deja azi dimineaţă proiectul pentru instalarea unui nou lift, pe care îl vom deconta din PNRR“, să fi adăugat. Eventual şi „digital şi verde“, cu nişte ficuşi pe fiecare etaj.
Aşa ar fi înţeles toată lumea repede că între miile de pagini scrise şi realitate se va produce şi o intersecţie, în viitorul apropiat. Că aceşti noi miniştri experţi în „integrare“, sunt în stare să măsoare realitatea şi să intervina exact acolo unde trebuie cu miliardele de euro.
Dacă însă îi intrebi, vor răspunde că lifturile din clădirea ministerului aparţin unei instituţii „neeligibile“ pentru noile fonduri, sau că „ghidul solicitantului“ nu a fost încă publicat.
Înainte de ‘89, în ziarul Scânteia (la care scriau inclusiv oameni angajaţi astăzi la Banca Naţională care sunt apologeţi ai capitalismului) era producţie record de porumb, de carne sau de lapte, dar rafturile de la Alimentara sau aprozarele erau goale.
Acum avem, de 30 de ani, producţie lunară de planuri şi promisiuni, dar realitatea este de aşa natură că tot doar la 2.000 km Vest de România sunt şi autostrăzile, şi trenurile de mare viteză şi campusurile şcolare moderne.
Orice organizaţie îşi dezvoltă o anume cultură. Să nu ne mirăm cu aruncatul cu vorbele şi planurile s-a păstrat de decenii la Palatul Victoria, indiferent de stânga, dreapta sau centrul care vine la guvernare. Este patent.
Dupa 2007, livrarea de planuri pe hârtie s-a perfecţionat. Funcţionarii români au învăţat repede limbajul Bruxelles-ului. Se fac planuri, se trimit la Comisie, se întorc de la Comisie. Nu sunt conforme. Axa 1 din Programul Operaţional 2 este strâmbă. Axa 2 are vârful întors. Tone de hârtii, munţi de ghiduri. Găurile din asfalt din faţa guvernului, la fel. Maternitatea Filantropia de vizavi, tot cu cearceafurile vechi şi păturile găurite.
Comentezi? Spitalele nu au fost „eligibile“.
Din 2007 până în prezent ar fi trebuit, cu zecile de miliarde de euro care au intrat în România, să fie practic o altă ţară. Culmea este că deşi banii au intrat pe hârtie, schimbările sunt modeste.
De fapt s-a dezvoltat doar o structură, o clasă de „specialişti“ în fonduri UE care au imaginat diverse proiecte fără niciun impact concret. 4 miliarde de euro cheltuiţi în POSDRU (programul pentru resurse umane), de exemplu, între 2007-2014. Acum e POCU, alte 4,5 miliarde de euro. Ştie undeva unde s-au dus sau se duc banii ăştia? Câte cazuri de întreprinderi sociale inventate de experţi cum a fost Dan Barna şi sora au fost de fapt simple scheme pentru plata unor salarii? Şi câte mai sunt în prezent?
„Valea Jiului - competenţe pentru viitor“ , „Noi oportunităţi de ocupare în microregiunea Valea Jiului“, „Fii calificat! Ajutor pentru accesul pe piaţa muncii în microregiunea Valea Jiului“. Acestea sunt titluri de programe care se desfăşoară chiar acum, potrivit site-ului fonduri-ue.ro.
Curg banii în Valea Jiului în programe pentru tineri de îi alungă pe toţi prin Spania şi Italia la munca prin spălătorii auto şi baruri. Sunt prea mulţi banii ăştia de la UE, sunt toxici şi oamenii fug din calea lor.
PNRR a venit acum cu alte fantasme. Alte mii de pagini. Ministerul Fondurilor Europene nu mai este doar al Fondurilor, este al „Investiţiilor“.
În România nu mai face investiţii - adică drumuri şi căi ferate, Ministerul Transporturilor, spitale – Ministerul Sănătăţii, şcoli – Ministerul Educaţiei. Nu. Le face „Ministerul Investiţiilor“. Cum s-or pricepe oamenii ăştia la toate? Câţi ingineri de drumuri şi de căi ferate, şefi de şantier or fi angajaţi aici la „Investiţii“?
Nu, ei nu ştiu să conducă şantiere. Dar ei au master în „POCU“, în „POAT“, în „POR“. Dupa ce şi-au dat licenţa în „POSDRU“, „OI-uri“ şi „AM -uri“.
Oare nu ştiu englezii de ce au decis să iasă din această junglă a programelor şi intervenţiilor care sunt de fapt în primul rând o justificare a existenţei zecilor de mii de funcţionari care au în grijă mersul „ghidurilor“ şi „proiectelor“?
Măcar un rând să fi văzut în toate această mie de pagini: că este nevoie ca banii europeni să ajungă mai simplu acolo unde este nevoie de ei. De unde să vezi însă că avem şi noi opinii? Dacă nu este niciun program în POCU cu subiectul ăsta?
