Multi dintre noi ne entuziasmam in fata productiilor de divertisment realizate in strainatate fie ca sunt productii cinematografice (in special americane), seriale de televiziune sau showuri televizate, discuri cu muzica sau carti de beletristica de mare succes. Intrebarea care ne-am pus-o macar o data in viata este: cum de la "ei" se poate, iar la noi nu? Iar realitatea - cruda!- este ca industria divertismentului din Romania continua sa fie subdezvoltata raportata atat la potentialul pietei, cat si la necesitatea acestei activitati pentru recuperarea capacitatii de munca si asigurarea unui mediu social corespunzator.
Industria divertismentului este un concept american (entertainment - in engleza, loisir - in franceza) care grupeaza o serie de activitati destinate petrecerii timpului liber - televiziune, radio, spectacole (teatru, cinema, varietati, muzicale etc.), home video (vanzare si inchiriere de casete video sau DVD), vanzari de casete si CD-uri audio, expozitii de arta cu vanzare etc. Toate aceste activitati se bazeaza pe conlucrarea intre artist si producator, acesta din urma intermediind relatia artist - consumator. Faptul ca arta a devenit un bun de consum reprezinta un fenomen obiectiv, care permite valorizarea sociala a creatiei artistilor in functie de perceptia publica.
Prin comparatie cu alte piete, piata romaneasca a divertismentului este caracterizata de nivelul redus al veniturilor populatiei precum si de nivelul ridicat al impozitarii, in contextul stadiului incipient al dezvoltarii acestor activitati. Desi cererea pentru produsele de divertisment este foarte mare, aceasta nu se concretizeaza in cresterea veniturilor industriei platitoare de impozite, ci in cresterea veniturilor pentru produse piratate. Cauza principala o reprezinta nivelul foarte ridicat de impozitare al industriei, care face produsul final sa fie prohibitiv pentru consumatori.
Impozitarea divertismentului poate fi impartita in trei arii principale:
a) Impozitele fiscale - taxa pe valoarea adaugata (19% din pretul de vanzare, cu mentiunea ca modul de impunere in domeniul cultural este cel putin neclar), impozitul pe profit (sau impozitul pe venitul microantreprinderilor), impozitul pe venitul persoanelor fizice (salarii, drepturi de autor etc.), impozitul pe spectacole (2% din pretul de vanzare al biletelor), taxe vamale;
b) Contributii la fonduri speciale - in special, fondul cultural national (cote intre 1% si 20% din veniturile/ancasarile fara TVA) si fondul cinematografic national (cote intre 1,5% si 25% din veniturile fara TVA incasate din valorificarea productiilor cinematografice);
c) Contributii legate de protectia drepturilor de autor si drepturilor conexe - sume destinate asociatiilor de creatori. In aceasta categorie intra atat remuneratiile compensatorii stabilite prin Legea privind drepturile de autor si drepturi de conexe cat si timbrele din domeniul artistic (timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii si de divertisment) cotele variind intre 0,5% si 5%, aplicate la veniturile nete de taxa pe valoarea adaugata.
Lista de mai sus nu este exhaustiva, reprezantand doar o exemplificare a complexitatii mediului in care isi desfasoara activitatea agentii economici din domeniul divertismentului si, in special, agresiunea fiscalitatii asupra unui domeniu de activitate subdezvoltat si lipsit de resurse proprii de dezvoltare.
In acelasi timp, subventiile acordate de la bugetul statului in domeniul cultural nu au generat o dezvoltare a industriilor subventionate fie ca vorbim de productia de film cinematografic sau de productia muzicala.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
