Tara are nevoi cu duiumul. Multe sunt urgente. Numai ca nu poate fi intinsa atat de mult plapuma economiei incat sa acopere toate aceste nevoi si cheltuielile pe care le-ar antrena satisfacerea lor. Fiindca n-am face altceva decat sa cumparam iluzii.
Am tras cat am putut de mult de deficitul extern. Totusi, bunastarea societatii nu poate fi rupta dramatic de resursele ce pot fi efectiv adunate in tara. O schimbare de conceptie nu mai poate intarzia. Viata in Uniunea Europeana presupune, pentru economia romaneasca, noi exigente calitative, noi constrangeri. Plus obligatia de a ne dezbara de multe dintre relele noastre deprinderi.
Dupa ce, timp de multi ani, am epuizat o buna parte din resurse intr-o incercare disperata de a trai mai presus de puterile noastre, ne-am trezit ca pretul consumului fara reforme e tot mai greu de platit. Mai ales ca serviciile sunt mult ramase in urma. Industria nu poate sa asigure oferta ceruta. Si nici agricultura. Mai mult, din cauza vechilor reflexe, de care ne rupem greu, sectorul privat traieste sub nenumarate amenintari. Economia nu produce inca bani care sa fie investiti in actiuni de anvergura.
Dar calculele nu se opresc aici. In joc mai e si PIB-ul. Ne-am obisnuit sa spunem, repetand de ani buni o metafora, ca populatia nu mananca PIB. In fond, un neadevar. Caci populatia mananca PIB. Consuma, de fapt, din valoarea adaugata produsa an de an. Si in crestere neintrerupta de opt ani. Intr-adevar, nu mananca otel, automobile, strunguri ori sosele, dar mananca paine, carne, lapte si multe alimente din componenta anuala a PIB-ului. Dar si strungurile, si soselele au un rol major. Valoarea adaugata imbunatateste standardul de viata. Adevarul este ca atat cresterea economica din anii din urma, cat si dezinflatia au adaugat cateva carate bune nivelului de trai din Romania. Cum insa ne confruntam cu performante slabe in planul eficientei si al productivitatii, cu salarii fara nicio legatura cu rezultatele muncii, in timp ce continua amanarea restructurarii companiilor cu pierderi, unde se mentine fragilitatea echilibrelor financiare, calitatea PIB-ului e sub posibilitatile economiei romanesti. Cresterea economica, stresata de inflatie si de deficite externe, produce supraincalzire.
Acum vine toamna si se apropie alegerile. Si nu incape nicio indoiala ca principalele teme in disputa vor fi veniturile si coruptia. Problema este ca la noi inca n-a fost inteles bine un lucru: ca oricata vointa politica ar fi pusa in joc, oricata forta morala ar fi mobilizata, fara ducerea la bun sfarsit a reformei din economie nu vom reusi sa punem capat coruptiei. Iar cat timp va prolifera coruptia, impartirea veniturilor va fi nedreapta.
Numai un program economic inteligent, realist, corelat cu un program politic bun, ar putea fi solutia optima. Inclusiv pentru temperarea coruptiei. Doar pedepsirea coruptiei, oricat de aspra, nu rezolva lucrurile. Istoria e plina de dovezi. Cand a fost introdus trasul pe roata pentru talharii, in evul mediu, un timp efectele au fost cele scontate. Apoi, talhariile s-au extins si s-au diversificat.
Coruptia nu va fi lovita fara o reactie in lant: inviorarea economiei sa amelioreze saracia; pentru ca doar mai putina saracie va fi insotita de mai putina coruptie. Promisiunile politice privind o dreapta impartire a painii sociale ar putea sa incante o parte a electoratului. Dar cu protectie sociala excesiva, fara salarii competitive si fara stimularea muncii performante, nu vom scapa nici de saracie, nici de coruptie. Mai ales atat timp cat milioane de oameni, sfidand si sistemul de impozite, si doctrinele, si legile, isi ajusteaza veniturile din "cazanul comun".
Desigur, fortele ce vor fi angajate in arena electorala se vor bate in declaratii despre coruptie si saracie. Esuand in promisiuni. Ori in acuzatii. Fiindca nu cred ca se vor bate in programe economice. Exceptiile vor fi putine. Iar infruntarile pe teme economice vor ramane, de multe ori, in limite declarative. Economia e considerata un teritoriu arid. Oratorii angajati in lupte politice fug din calea ei. De teama sa nu devina plictisitori. Sau si mai rau: sa nu-si dea pe fata incompetenta in materie.
Nici electoratul, insa, nu-i obisnuit sa fie chemat sa arbitreze dispute economice. In general, societatea noastra n-a capatat inca deprinderea sa dezbata marile teme legate de bunastare. In viata de zi cu zi, de prea multe ori, ne multumim doar cu... paine si circ. Sau chiar cu circ fara paine.
Numai ca lumea se schimba. Ne schimbam si noi. Normal ar fi ca actorii alegerilor de la toamna sa fie nevoiti sa aduca dovezi ca pot sa castige, in timpul mandatului, cateva mari batalii cu saracia, cu coruptia, in general cu economia.
Mai mult, sa-si atraga de partea lor producatorii si consumatorii. Modelul exista, nu inventam noi roata. Il aplica atatea tari, dintre cele dezvoltate, care rezolva lucruri complicate si complexe prin parteneriate economice: un nou tip de alianta intre guverne, sindicate, patronate, manageri si salariati, bazata pe transparenta, pe libera circulatie a informatiilor si pe vointa de a schimba lucrurile in economie.
Iata miza. Si ea merita un dialog deschis intre cei ce vor puterea si cei de la care asteapta voturi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
