Opinii

Didier Reynders, comisarul UE pentru justiţie: Consolidarea rolului consumatorilor pentru un viitor durabil

Didier Reynders, comisarul UE pentru justiţie

Didier Reynders, comisarul UE pentru justiţie

18.01.2021, 00:05 223

Europa are un bilanţ impresionant al realizărilor în materie de protecţie a consumatorilor. În 1972, miniştrii europeni au recunoscut cinci drepturi fundamentale ale consumatorilor. În 1997, consumatorilor li s-a recunoscut dreptul de a returna produsele cumpărate online. Din 1999, consumatorii au dreptul la o garanţie gratuită de doi ani în cazul unui produs defectuos, indiferent dacă acesta a fost cumpărat online, într-un magazin sau comandat prin poştă. Graţie unei noi directive adoptate în 2020, consumatorii au posibilitatea de a-şi uni forţele şi de a iniţia acţiuni colective în UE în cazul fraudelor cu caracter transnaţional, cum ar fi „Dieselgate“. Angajamentul Uniunii de a fi în pas cu vremurile a garantat protecţia consumatorilor europeni, care se pot bucura astăzi de unele dintre cele mai solide drepturi din lume.

Anul 2020 a fost un an unic în felul său, însă nu şi din punctul de vedere al protecţiei de către Comisia Europeană a consumatorilor, care nu a avut de suferit. Explozia comerţului online în cursul anului 2020, al cărui volum este estimat a fi mai mare decât cel al cumpărăturilor efectuate online în ultimii cinci ani luaţi împreună, a antrenat o creştere masivă a numărului de reclame false, de produse contrafăcute şi de recenzii înşelătoare. Pentru a face faţă acestei situaţii, Comisia Europeană a coordonat acţiunile întreprinse de UE împreună cu principalele platforme online pentru a elimina milioane de listări de produse frauduloase.

UE a dovedit, încă o dată, că îi poate sprijini pe consumatori atunci când apar probleme. Dar grija pentru binele consumatorilor înseamnă şi a le oferi acestora mijloacele să facă alegerile potrivite. În această lună, milioane de persoane navighează pe internet în căutarea unei oferte avantajoase în condiţiile în care 42 % din populaţia UE nu are competenţe digitale de bază. Consumatorii trebuie să fie, ei înşişi, vigilenţi şi conştienţi de riscurile la care se expun. Recenziile online nu sunt întotdeauna fiabile, iar „cea mai bună ofertă“ este adesea prea bună pentru a fi adevărată.

De fiecare dată când cumpărăm un produs, facem o alegere care se bazează, în principal, pe preţul produsului, uneori pe comoditate şi, din ce în ce mai frecvent, pe sustenabilitatea produsului. Dacă ne facem toate cumpărăturile online, care este impactul asupra micilor comercianţi cu amănuntul? Pot ei să concureze în mod echitabil cu marile platforme? Este oportun să ne punem aceste întrebări. Ar trebui să alegem opţiunea de a cumpăra online („cu un clic“) şi de a recupera apoi produsele din magazin sau să optăm pentru livrarea la domiciliu? În tranziţia către un viitor mai sănătos, neutru din punct de vedere climatic şi în care resursele să fie utilizate în mod eficient, sustenabilitatea este alegerea potrivită, dar parcursul este înţesat de obstacole.

Consumatorii nu pot alege cea mai bună soluţie decât dacă au la dispoziţie informaţii suficiente. Ce distanţă a parcurs produsul pentru a ajunge până la mine? Care este amprenta sa de mediu? Mulţi consumatori doresc să cunoască şi durata de viaţă a unui produs. Unii sunt chiar dispuşi să cheltuiască mai mult pentru a avea un produs sustenabil. Ce se întâmplă dacă există suficiente informaţii, dar acestea nu sunt fiabile, iar consumatorii nu îşi pot da seama dacă un produs este cu adevărat ecologic? Multe persoane îşi pun această problemă. O metodă de a spori marja de decizie a consumatorilor în această privinţă constă în impunerea unei obligaţii pentru producători şi vânzători de a furniza mai multe informaţii. O altă soluţie constă în interzicerea dezinformării ecologice („greenwashing“).

Pe de altă parte, consumatorii nu pot face alegerea potrivită decât dacă există produse sustenabile pe piaţă. Produsele nu ar trebui să fie concepute pentru a se deteriora cu uşurinţă, ci pentru a dura în contextul unei economii circulare sănătoase, neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. Producătorii ar trebui să fie obligaţi să producă piese de schimb care să fie uşor de înlocuit, asigurându-se, totodată, că un produs respectă în continuare standardele de siguranţă aplicabile la nivelul UE. Dacă un aspirator se strică sau un telefon mobil devine mai lent din cauză că noile tehnologii necesită prea mult spaţiu, prima opţiune ar trebui să fie aceea de a repara produsul, nu de a-l înlocui, iar această opţiune nu ar trebui să implice costuri mai mari.

Pentru a face alegeri sustenabile, putem să ne lăsăm ghidaţi de noile tehnologii digitale, cum ar fi instrumentele de comparare online sofisticate sau aplicaţiile ecologice care înregistrează consumul nostru de energie. Dar, din nou, acestea implică anumite riscuri. Haideţi să luăm ca exemplu contoarele inteligente.

Acestea pot ajuta familiile să îşi monitorizeze consumul de energie, dar foarte puţine contoare au o interfaţă accesibilă. Chiar şi soluţiile inteligente care sunt mai eficiente din punct de vedere energetic pe termen lung pot presupune costuri iniţiale mai mari, obligând consumatorul să ceară un împrumut bancar. Trebuie să ne asigurăm că, atunci când este necesară contractarea unui împrumut, sunt furnizate atât offline, cât şi online toate informaţiile de care au nevoie consumatorii şi că li se pun la dispoziţie servicii de consiliere pe scară largă în acest sens.

Tranziţia către sustenabilitate ar trebui să aibă două faţete: să fie sustenabilă nu numai pentru mediu, ci şi pentru oameni. Comisia Europeană a adoptat recent, în această optică, o nouă agendă pentru consumatori, cu scopul de a-i sprijini pe cetăţeni să avanseze către tranziţia verde şi cea digitală. Obiectivul agendei nu este doar acela de a-i proteja pe cei mai vulnerabili, ci şi de a le oferi tuturor consumatorilor mijloacele necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare. Consumatorii s?ar putea lăsa în voia evenimentelor, ştiind că factorii de decizie fac tot ce le stă în putinţă pentru a-i proteja. Însă ei pot, de asemenea, să dea tonul schimbării, iar factorii de decizie ar trebui să le pună la dispoziţie instrumentele necesare în acest sens.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO