Din păcate, revenirea economică după cea mai mare prăbuşire şi criză aduse de COVID din ultimul secol nu va fi atât de rapidă şi sigur nu va fi în 2021. În cel mai bun caz în 2022, şi asta dacă procesul mondial de vaccinare şi imunizare merge conform planurilor de pe hârtie.
În România, BNR şi analiştii estimează că revenirea economică la nivelul din 2019 se va întâmpla la jumătatea lui 2022, asta în varianta pesimistă. Dar şi la noi depinde de rapiditatea vaccinării - în pandemie am pierdut 200 de milioane de euro pe zi dintr-o cifră de afaceri de 1 miliard de euro şi nu vom recupera aceşti bani dacă guvernul nu accelerează vaccinarea (ne costă 2 milioane de euro pe zi accelerarea vaccinării şi câştigăm 200 de milioane de euro pe zi) -, de ce se întâmplă în Germania şi în Europa, care sunt principalele pieţe comerciale şi de investiţii pentru România.
Americanii şi chinezii sunt mai mult parteneri pentru vânzarea produselor lor în România decât să facă investiţii aici.
Pentru că revenirea va fi lentă în marile ţări occidentale, tensiunile şi protestele sociale vor câştiga teren, având în vedere că inegalităţile s-au adâncit. Cei mai mulţi vor arăta cu degetul către bogaţi, care şi-au sporit averile în această criză, iar guvernele nu vor să-i taxeze mai mult. Inclusiv Joe Biden, noul preşedinte american, îşi face curaj să pună în aplicare planul de taxare a bogaţilor. În acelaşi timp, unu din patru americani nu-şi poate plăti chiria şi riscă să fie aruncat în stradă. Fragmentarea politică se va accentua, ceea ce va duce la critici continue la adresa guvernelor, iar rezultatele electorale vor spori şi mai mult incertitudinile. Tensiunile politice mondiale vor fi la ordinea zilei pentru că, în lipsa revenirii economice de acasă, liderii lumii va trebui să ofere publicului vinovaţi.
Marile bănci centrale printează nonstop trilioane de dolari şi euro, dar tot nu sunt de ajuns pentru a acoperi necesarul de finanţare a guvernelor, acolo unde deficitele bugetare depăşesc 10% din PIB, de trei ori mai mult decât reperul standard. Guvernele au nevoie de aceşti bani pentru a-şi ţine economiile pe linia de plutire, pentru a plăti celebrul şomaj tehnic şi chiar a da bani oamenilor într-un mod direct, pentu a-şi plăti chiria, asigurările sociale, chiar şi pentru mâncare, ca să nu iasă în stradă. Şomajul din America, cu peste 9 milioane de oameni în plus fără loc de muncă, înseamnă foarte mult.
Dobânzile negative din Uniunea Europeană sunt ca apa sfinţită. Mai mult au un rol simbolic, de alinare a durerilor economice, dar nu rezolvă prea mult problemele din economia reală.
Nimeni nu prea mai ştie cum să revigoreze marile economii, acolo unde ţările încep să se confrunte cu probleme demografice - îmbătrânirea populaţiei, creşterea speranţei de viaţă, traiul mai bun -, stagnarea productivităţii muncii, supracapacitatea de producţie, lipsa locurilor de muncă pentru tineri şi, nu în ultimul rând, o digitalizare care nu poate fi asimilată atât de repede de toată lumea.
Ideile macro s-au epuizat, iar printarea de bani - de zece ani încoace, de la criza precedentă - , dobânzile zero şi negative nu se mai transmit deloc în economia reală. Pacientul este tot în comă indusă.
Lumea occidentală are prea mulţi bani care stau degeaba - în bănci, în burse, în fonduri mutuale, în fonduri de investiţii -, care nu produc nimic decât creşteri pe hârtie, care însă nu se văd în economia reală. Degeaba au crescut acţiunile Apple dacă cei mai mulţi dintre investitori nu şi-au scos o parte din profituri ca să facă ceva cu ei. Bineînţeles, cei mai mari investitori şi-au luat case, dar tot au băgat banii în active fixe.
Cei din Europa, francezii, germanii, italienii, belgienii etc. au prea mulţi bani în bancă (activele bancare sunt de 3 ori mai mari decât PIB-ul) şi nu-i cheltuie, ceea ce nu ajută deloc businessurile şi economia. Chiar dacă banii de la bancă au dobânzi zero sau chiar negative, ei sunt ţinuţi acolo şi nu sunt cheltuiţi. Chiar dacă bursele cresc, atât timp cât câştigurile nu sunt marcate şi banii cheltuiţi pe haine, mâncare, vacanţe, entertainment, maşini, în realitate economiile reale nu au cum să se mişte.
Toţi aceşti bani acumulaţi, trilioane de euro şi de dolari trebuie scoşi din bănci, burse, fonduri de investiţii, fonduri mutuale şi cheltuiţi. Dilema şi întrebarea cum se poate realiza acest lucru va fi subiectul următorului deceniu.
Această opinie a apărut prima dată în Business Magazin.
