În 2010, România s-a confruntat cu un puternic "cutremur" fiscaldeterminat de majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, ceea ce s-arăsfrânt în mod negativ şi asupra creşterii economice. Astfel, dela o estimare a creşterii economice de plus 1,3% s-a ajuns la unminus de 1,9%.
Trecând peste faptul că revenirea economiei pe plus nu s-arealizat din cauza acţiunii conjugate a mai multor factori(inclusiv majorarea TVA) trebuie precizat că unda acestui şocfiscal aplicat de autorităţi, care a urmărit îndeplinirea unorobiective pe termen scurt, s-a resimţit în toate domeniile deactivitate.
Pe termen scurt s-a înregistrat într-adevăr o creştere aîncasărilor din TVA cu aproape 30% faţă de media încasărilor dinprima parte a anului. Însă acest lucru nu se datorează nici pedeparte performanţei din sectorul public sau creşterii gradului decolectare, ci este un efect normal.
În schimb, pe termen lung e posibil ca încasările să scadă şi sărevină la un nivel care s-ar fi putut atinge şi fără majorareacotei TVA-ului, datorită efectului lui Laffer (un economist a căruiteorie afirmă că majorarea impozitelor dincolo de o anumită limităpoate aduce o scădere a încasărilor, iar reducerea lor, dimpotrivă,o creştere a încasărilor - n.red.), aducându-ne astfel într-un noucerc vicios al politicii fiscale.
De altfel, "performanţele" obţinute de stat ca urmare amajorării acestui impozit s-au transmis într-o mică măsură asupraveniturilor încasate la bugetul general consolidat, în primele nouăluni înregistrându-se o creştere cu doar 3,6%, în termeni nominali,faţă de perioada corespunzătoare a anului anterior.
Dacă ţinem cont şi de faptul că majorarea TVA-ului a fostprincipalul factor care a condus la dublarea inflaţiei, atunciveniturile bugetului general consolidat în termeni reali în primelenouă luni au înregistrat de fapt o scădere.
Mai mult, acest şoc fiscal a fost însoţit şi de scădereasalariilor bugetarilor cu 25%, precum şi de scăderea numărului debugetari. Şi această acţiune s-a înscris pe linia măsurilor deţintire a deficitului bugetar şi a obiectivelor pe termen scurt.Dar efectul acestor măsuri luate "peste noapte" nu s-a resimţitasupra cheltuielilor bugetului general consolidat datorităcreşterii cheltuielilor cu ajutorul de şomaj şi a cheltuielilor cuplata arieratelor.
Astfel, pe total, volumul cheltuielilor bugetului generalconsolidat a înregistrat chiar o creştere în termeni nominali, înprimele nouă luni, cu 1,5% faţă de aceeaşi perioadă a anuluiprecedent.
În 2011, România şi-a propus un dublu obiectiv, şi anume atâtreducerea deficitului bugetar cu 2,4% din PIB, până la 4,4% dinPIB, dar şi o creştere economică de 1,5%.
Este un obiectiv îndrăzneţ, dar nerealist, ţinând cont că uneledintre măsurile luate până acum au avut efect pozitiv pe termenscurt, dar pe termen lung vor acţiona ca un bumerang asupracreşterii economice.
Un obiectiv mai realist şi mult mai benefic pentru România ar fireducerea deficitului bugetar undeva în jur de 5,5% din PIB, ceeace ne-ar permite, poate, să sperăm şi la o creştere economică în2011.
Ţinând cont că anul următor se doreşte şi majorarea salariilorbugetarilor cu 15%, de unde va face statul rost de bani astfelîncât să se înscrie în deficitul de 4,4% din PIB?
Dan Armeanu este profesor universitar doctor la Facultatea deFinanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din cadrul Academieide Studii Economice, Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
