Principala contributie romaneasca la teoria politica marxist-leninista a fost probabil conceptul de impletire, formulat si "transpus in viata" in anii '70. Potrivit acestui concept, partidul comunist si statul socialist trebuiau sa-si intrepatrunda functiile pana la fuziune. Metoda impletirii dintre partid si stat a fost rotatia cadrelor: personalul politic comunist era sistematic permutat intre aparatul de partid, institutiile guvernamentale, administratia publica, gestiunea economiei, indrumarea culturii sau a stiintei.
Cum cei mai multi dintre conducatorii PSD au fost nu numai membri ai partidului comunist, dar si cursanti, daca nu chiar profesori ai Academiei Stefan Gheorghiu, rotatia cadrelor ca metoda de impletire intre partid si stat a ramas pentru ei, dupa 1989, principiul de baza al politicii. De-a lungul guvernarilor FSN/FDSN/PDSR/PSD, intre responsabilitatile de partid, pozitiile ministeriale, functiile din administratie ori din lumea afacerilor, fie ele publice sau private, circulatia cadrelor a fost constanta si productiva: sub diversele sale nume, partidul si-a consolidat pozitia conducatoare in stat si economie, iar elita sa centrala si locala a acumulat constant resurse materiale si simbolice.
La exact treizeci de ani de la lansarea conceptului de impletire de catre Nicolae Ceausescu, Adrian Nastase se arata decis sa abandoneze aceasta pretioasa contributie teoretica. Dupa cel de-al doilea tur al alegerilor locale, primul ministru al guvernului si presedintele partidului de guvernamant a anuntat nasterea unei noi orientari politice: titularii pozitiilor de conducere in partid nu vor mai ocupa functii guvernamentale ori administrative si invers. Noul concept de partid si de stat nu are inca un nume. Pentru a putea opera totusi cu el la justa sa valoare teoretica, sa-l numim, provizoriu, "despletire", rezervandu-i insa lui Adrian Nastase dreptul autorului de a-si intitula creatia.
Orice autor are nevoie de ragaz pentru a-si formula cu precizie ideile. Dupa ce a lasat sa se inteleaga ca, asa cum metoda impletirii era rotatia cadrelor, cea a "despletirii" va fi demisia, primul ministru a consacrat doua zile reflectiei teoretice. Doua zile de tacere si de fertila meditatie. Sacrificiul adus de Adrian Nastase pe altarul teoriei politice este enorm, daca ne gandim ce inseamna doua zile din viata primului ministru: cam tot atata timp a consacrat guvernul incheierii negocierilor capitolului de agricultura cu Comisia Europeana.
Sa recunoastem ca, exact ca inainte de 1989, presa a fost si ea la inaltime. in vreme ce presedintele-prim ministru isi ocupa zilele de 7 si 8 iulie gandind, jurnalistii semnau editoriale, publicau comentarii si organizau dezbateri in jurul termenului demisie. Sa subliniem, spre cinstea oamenilor de presa, ca acestia n-au asteptat ca termenul sa se transforme intr-un concept elaborat si nici macar nu l-au auzit pronuntat de Adrian Nastase. Presa, cu inalt profesionalism, a aflat pur si simplu ceea ce primul ministru se pregatea sa gandeasca si s-a grabit sa arate inceputului de gandire prezidentiala cuvenita atentie.
Spre deosebire insa de epoca impletirii, presa actuala si-a pierdut capacitatea de a se concentra pe durata lunga asupra unor subiecte majore. in zilele ce au precedat elaborarea teoretica a primului ministru, ziarele s-au ocupat de teme minore. Printre aceste teme menite unui consum efemer a fost, de pilda, rezultatul alegerilor locale. PSD n-ar fi obtinut numarul de voturi pe care aproape toata lumea era dispusa sa i-l avanseze inainte de 6 iunie. in schimb, alianta PNL-PD a obtinut un scor superior asteptarilor. Sa aiba asemenea cifre vreo semnificatie? Am fi mai degraba inclinati sa raspundem negativ, judecand dupa felul in care Adrian Nastase si Ion Iliescu au reusit sa ne convinga, in ultimele zile, ca lucrurile cu adevarat importante se petrec in mintea lor, minti ce conduc partidul si statul in care, pe rand, au fost, sunt sau vor fi presedinti.
an fond, al treilea tur al alegerilor locale, cel care conteaza cu adevarat, s-a incheiat in linii mari abia pe 10 iulie. in ciuda unui prim moment, pe care rauvoitorii l-au interpretat drept unul de dezamagire si deruta, PSD a inteles ca o democratie consolidata nu este una electorala. Pentru simplul motiv ca acei cetateni care se hotarasc sa participe la vot au uneori cusurul de a vota gresit, ca in 1996. Timpurile acelea s-au scurs insa. Esential a devenit acum modul de transformare a votului, fie el si nepotrivit, in mandate. O democratie consolidata este o democratie post-electorala.
Un observator de buna credinta al alegerilor locale din iunie ar putea constata ca alianta PNL-PD a obtinut ceva mai multe voturi populare decat PSD. Cunoscatorul va remarca insa imediat ca randamentul post-electoral al PSD nu are inca rival. Cu mai multe mandate decat alianta in 21 de consilii judetene si cu 4 consilii in care consilierii aliantei sunt tot atat de numerosi ca cei ai PSD, acesta a obtinut deja conducerea a 18 consilii judetene si are bune sperante pentru inca 4. Desi a castigat mai multe mandate decat PSD in 17 consilii judetene si se afla la egalitate cu acesta in alte 4, alianta nu prezideaza deocamdata decat 6 consilii, la care va mai putea adauga unul sau doua. Cine-si mai aminteste ca, in urma alegerilor locale din 2000, PD singur controla 9 judete, mai multe decat va avea acum alianta? Capacitatii elitelor locale ale PSD de a constitui coalitii in toate directiile, cu UDMR, PRM, PUR si chiar cu PNL (in Gorj) si PD (in Giurgiu), alianta nu ii poate opune decat formule pre-politice, daca nu de-a dreptul anti-politice, de negociere partizana. Incapabili sa-si formuleze obiective comune si sa incheie un contract de colaborare, consilierii judeteni alesi in Buzau pe listele PNL, PD, PUR si PRM nu au gasit alta forma de solidaritate si incredere politica decat sa jure pe Biblie, in biserica, asemenea vechilor boieri de tara, ca vor alcatui impreuna o majoritate si ca nu se vor trada unii pe ceilalti!
Vastei capacitatii de negociere si potentialului nelimitat de coalitie de care dau dovada elitele locale ale PSD le corespunde vocatia teoretica a conducerii superioare de partid. Pe 10 iulie, dupa ce toata tara si-a tinut rasuflarea aproape o saptamana, Adrian Nastase a teoretizat conceptul "despletirii". in acest scop, a mobilizat intreaga finete a logicii leniniste. Asa cum statul urma sa dispara in comunism printr-o intarire a rolului si competentelor sale, tot asa functiile de partid si de stat urmeaza sa nu mai fie ocupate de aceleasi persoane prin intermediul constituirii unui birou de coordonare al PSD condus de primul ministru, de presedintele senatului, de cel al camerei deputatilor, de ministrul justitiei, de primarul Iasilor si de presedintele unei uniuni de creatie. Tot pentru o buna separare, doi ministri de stat si ministrul finantelor vor prelua conducerea unor organizatii judetene ale partidului. Procesul obiectiv de "despletire" dintre PSD si stat trece deci printr-o mai stransa impletire intre partid si inaltele institutii ale statului.
Sa incercam sa propunem, cu modestie, o exegeza a conceptului lasat fara nume de Adrian Nastase si pe care, pentru claritatea expunerii, am indraznit sa-l numim "despletire". "Despletirea" ar fi, pe de o parte, o despartire clara intre functiile de partid si de stat, despartire realizata prin ocuparea a doua pozitii bine delimitate in aparatul de partid si in cel de stat de catre una si aceeasi persoana. in al doilea rand, "despletirea" este o forma superior organizata de impletire a intereselor individuale si de grup: cetatenii vor fi invitati sa voteze la alegerile generale din noiembrie, iar PSD, indiferent de voturile pe care le va obtine, va forma guvernul, impletind in jurul propriilor structuri de partid si de stat atatea partide sau parti de partide cate vor fi necesare pentru a alcatui o majoritate parlamentara.
Daniel Barbu este analist politic si profesor la Scoala de Stiinte Politice si Administrative
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
