Pe măsură ce datoriile guvernamentale cresc la nivel global, ca urmare a măsurilor de susţinere financiară impuse de pandemie, statele încep să caute noi surse pentru bugetele naţionale. Atâta timp cât ratele dobânzilor rămân scăzute, iar economiile încep să recupereze pierderile şi să înregistreze creşteri, o majorare a fiscalităţii nu este iminentă. Totuşi, în acest peisaj, discuţiile despre schimbarea sistemului internaţional de taxare privind profiturile marilor companii, existente dinaintea crizei sanitare, s-au intensificat.
O nouă arhitectură fiscală internaţională creată în jurul a doi piloni - realocarea profiturilor între state în funcţie de nivelul vânzărilor pentru grupurile multinaţionale ale căror venituri depăşesc 20 miliarde euro, iar profitabilitatea este mai mare 10%, şi un impozit minim global pentru grupurile multinationale cu venituri de peste 750 mil. euro - prinde tot mai mult contur, după ce a primit, în ultimele luni, susţinerea G7, OCDE şi G20. Cel mai recent pas în direcţia unei schimbări a fost făcut în iulie de către miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale G20 care au ajuns la un acord şi aşteaptă ca, până octombrie 2021, OCDE să vină cu un plan detaliat pentru punerea în aplicare a noului sistem de impozitare.
Atât G7, G20, cât şi OCDE (peste 130 de state şi-au declarat sprijinul pentru modificarea sistemului de impozitare a profiturilor la nivel global) au ajuns la un consens politic că impozitarea profiturilor necesită o abordare multilaterală, prevenind o multitudine de răspunsuri unilaterale ale diferitelor state, situaţie care ar crea o complexitate suplimentară de raportare pentru companii, dublă impozitare şi tensiuni politice. De exemplu, datorită acestui acord, Comisia Europeană a anunţat pe 12 iulie că îngheaţă proiectul privind introducerea unei taxe pe serviciile digitale, pe perioada negocierilor derulate de OCDE.
Conform comunicatului G7, miniştrii de finanţe se angajează să „ajungă la o soluţie echitabilă privind alocarea drepturilor de impozitare, astfel încât ţările pe ale căror pieţe se realizează veniturile să aibă drepturi de impozitare de cel puţin 20% din profitul care depăşeşte o marjă de 10% pentru cele mai mari şi profitabile companii. Vom asigura o coordonare adecvată între aplicarea noilor reguli fiscale internaţionale şi eliminarea tuturor impozitelor pe servicii digitale şi a altor măsuri similare relevante pentru toate companiile. De asemenea, ne angajăm la un impozit global minim de cel puţin 15% în fiecare ţară.”
Drumul care rămâne de parcurs este însă lung, deşi unii oficiali şi mass-media au numit acordul drept „istoric” şi au dat semnalul că adoptarea globală este inevitabilă. Vor fi multe negocieri politice pentru a alinia toate statele, iar implementarea noilor reguli nu va fi imediată, ci va dura probabil câţiva ani. Chiar dacă există o atitudine generală deschisă faţă de găsirea unei soluţii globale, există numeroase elemente politice şi tehnice de dezacord între ţări până la atingerea unui consens real. De exemplu, rămâne o mare provocarea aplicarea sa în Uniunea Europeană unde deciziile în materie fiscală se iau doar în unanimitate, iar unele state, cum ar fi Irlanda sau Ungaria, şi-au exprimat deja dezacordul faţă de noile reguli.
Aceste tensiuni între state apar pentru că, evident, la fel ca orice alt sistem de impozitare nici acesta nu poate avea doar câştigători. În principiu, par a fi avantajate statele cu cele mai mari pieţe care vor atrage cea mai mare parte a noilor alocări de venituri din cadrul Pilonului I, în funcţie de vânzări. În ceea ce priveşte impactul Pilonul II, multe state au deja rate de impozitare mai mari de 15% fiind, în acelaşi timp, jurisdicţiile în care au rezidenţa fiscală companiile vizate de acest sistem de impozitare. Ca urmare, ar trebui să primească prin realocare o mare parte din impozitul suplimentar din jurisdicţiile cu taxe reduse (dacă există). În consecinţă, jurisdicţiile mici care erau preferate datorită ratelor scăzute de impozitare şi care nu au pieţe mari de vânzare ar fi cele care ar avea de suferit, pierzând venituri bugetare din cauza aplicării Pilonului I şi investiţii din cauza Pilonului II. Pentru ţările emergente, aşa cum este şi România, este foarte puţin probabil să fie pierderi, însă nu se prefigurează nici câştiguri semnificative.
Deşi momentul implementării noului sistem nu este încă stabilit şi nu pare iminent, companiile mari multinaţionale ar trebui să înceapă deja să modeleze impactul şi să facă investiţii pentru a adapta, în special, sistemele IT, pentru că noile reguli sunt foarte sofisticate atât din perspectiva conformării fiscale, cât şi a impactului financiar.
