Opinii

Dan Sultanescu: Avem borduri

17.07.2007, 19:47 19

Indiferent cat de mult e criticata activitatea administratiei locale, un lucru este cert: avem borduri. Si nu orice fel de borduri, ci poate cele mai multe si mai masive borduri din Europa. Nu exista astfel de borduri in nici una din capitalele civilizate ale vestului si cu atat mai putin in orasele mai mici sau chiar in satele de pe malul nordic al Mediteranei. Din acest punct de vedere, avem cu ce sa ne mandrim. Suntem o tara care, dupa ce a produs Casa Poporului (o alta "minune" a utilitatii sociale), se lauda cu produsul si montatul de borduri.
Cand vezi cat de multe alte probleme sunt prezentate de presa ca fiind presante si generatoare de complicatii sociale, nu poti sa nu te intrebi de unde vine aceasta enorma mobilizare in a crea proiecte de montat si remontat borduri intr-un oras care nu are drumuri, canalizare, parcuri, politie activa, scoli moderne, suficiente gradinite, ambulante si cate si mai cate. Cum de s-au ales bordurile dintre toate lucrarile publice care puteau fi realizate si care, de altfel, produc si beneficii colaterale pentru cei care le contracteaza? Si, mai mult, de ce clasa politica, societatea civila, presa si mediul de afaceri (altadata foarte activi cu totii in subiecte referitoare la gestionarea banilor publici) tac de luni intregi, preferand sa nu intre in acest subiect? La majoritatea acestor intrebari raspunsurile sunt in spatele unor oameni bine plasati, care fac parte din diverse grupuri de interese (probabil legitime, daca Traian Basescu nu le-a deconspirat pana acum) si care stiu foarte bine ca esenta unei lucrari publice bune nu este calitatea ridicata la un pret redus, ci tocmai invers: cat mai multe lucrari, eventual proaste, la preturi cat mai mari. Lupta anticoruptie a mult auto-laudatului DNA nu se indreapta si spre zona cheltuirii banului public in astfel de proiecte, pentru ca este mult mai complicat chiar sa faci anchete reale legate de oameni cu foarte putina notorietate decat sa gestionezi show-uri televizate despre politicieni celebri.
In afara de acest raspuns exista insa un altul, mai putin evident, dar care ofera o lectie foarte speciala despre Romania si evolutia sa postrevolutionara. Iar acesta spune ca e mult mai simplu sa faci borduri decat autostrazi. E mult mai fezabil sa tencuiesti bucati mici de beton decat sa angajezi lucrari ample, care implica echipe profesioniste de sute sau mii de angajati. Si care, decat sa fie date companiilor straine care exista si sunt dispuse sa faca sute de lucrari de anvergura in Romania (fiindca, slava Domnului, vor fi platite pentru asta), mai bine sa nu fie realizate deloc. Sa asteptam pana cand companiile care astazi pun borduri vor creste suficient de mult, vor avea suficienta experienta si anvergura pentru a putea construi singure autostrazi.
Acest tip de mecanism nu este unul nou si aplicabil doar la firmele de constructii. Il regasim in foarte multe alte domenii. Este rezultatul unui principiu clamat cu ardoare la inceputul anilor '90 si care cerea sa nu ne vindem tara. De ce? Pentru ca daca am fi facut-o, prin privatizare, romanii care aveau putere in perioada comunista si care doreau sa isi perpetueze acea putere printr-o pozitie economica de forta ar fi pierdut.
Intrarea prea rapida a capitalului strain in Romania ar fi compromis visurile de marire ale unei "elite" cocolosite de comunism si ar fi fortat-o sa functioneze inca de la inceput dupa regulile pietei. Iar rezultatul ar fi fost dezastruos pentru aceasta elita, fiindca doar foarte putini dintre toti acestia ar fi reusit sa devina magnati, milionari, mari oameni de afaceri, persoane influente, cu putere economica si politica in noua societate. Chiar daca un aflux de capital mai rapid ar fi dus la dezvoltarea mai rapida a societatii si la depasirea mai clara a trecutului comunist, elitele politice au convins populatia ca nu este nevoie de acesta. Ba mai mult, s-a mers mult timp pe ideea ca un aflux prea rapid de capital ar fi periculos. Consecinta: marea privatizare a fost amanata ani de zile, necesari pentru aparitia si consolidarea marilor capitalisti interni. Apoi, acesti mari capitalisti, creati aproape unanim in relatia cu statul, au devenit marii investitori interni. Intre timp, s-a permis si intrarea in Romania a fluxului extern de capital. Acesta a gasit insa aici o structura clara de oameni de afaceri, cu care a fost obligata sa colaboreze, fiindca aceasta stia regulile jocului si avea suficienta putere pentru a fi competitiva.
Ca de obicei, din aceasta ecuatie lipseste beneficiarul. Nu ma voi referi la popor, ci la societate in ansamblu. Aceasta, maturizata fortat dupa socurile parcurse, educata despre democratie pe baza unor reguli proprii, originale, confruntata si cu problemele globale care oricum o influenteaza, se gaseste astazi mult mai confuza si mai dezorientata ca oricand. Cand ti se spune ani de zile ca albul este negru si invers, chiar ajungi sa crezi asta. Si ajungi sa traiesti linistit intr-o tara care, desi nu are drumuri, isi monteaza cu frenezie borduri, considerand ca asta este normalitatea. Societatea politica s-a obisnuit sa defineasca alte prioritati decat exista de fapt, iar populatia s-a obisnuit sa le accepte. Exista o diferenta. In anii '90, aceasta obisnuinta a legitimat o clasa politica si un partid, strans uniti in jurul lui Ion Iliescu. In prezent, aceeasi preocupare de definire a unor alte prioritati, cu scopul de a amana proiecte absolut necesare pana cand baietii destepti din aceasta tara vor putea sa le puna in aplicare, nu va mai legitima o noua epoca politica si un nou lider. Ba chiar dimpotriva: astazi exista termen de comparatie, fiindca piata comuna in care am intrat inseamna ca exista si alti baieti destepti dispusi sa intre in Romania si fiindca bordurile nu pot sa ascunda mult timp lipsurile tot mai clare din modelul economic romanesc.

Dan Sultanescu este directorul executiv al Institutului PRO

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO