După mai multe zile de suspans în care mediul de afaceri a aşteptat cu maxim interes decizia guvernului privind prelungirea facilităţilor fiscale după data de 25 octombrie - când expirau câteva dintre cele mai importante măsuri prevăzute de pachetele legislative succesive anterioare din perioada pandemică -, a fost în fine publicată la începutul acestei săptămâni OUG nr.181/2020.
Vom evidenţia în acest articol cele mai importante aspecte pe care contribuabilii ar trebui să le aibă în vedere din perspectivă strategică în privinţa aplicării acestui act normativ în corelaţie cu altele esenţiale relevante în această perioadă, în special, cu OUG nr.69/2020 referitoare la amnistia fiscală, fără a relua aspectele noii reglementări ale cărei prevederi au fost reproduse deja ca atare în media.
Prelungirea facilităţilor până pe 25 decembrie 2020 elimină neajunsul cel mai important din proiectul reglementării noii eşalonări la plată
Spre deosebire de proiectul publicat pe 16 octombrie de Ministerul de Finanţe, textul OUG nr. 181/2020 aduce o noutate substanţială în privinţa prelungirii până la data de 25 Decembrie 2020 a aplicabilităţii unora dintre măsurile şi facilităţi fiscale prevăzute de legislaţia fiscală adoptată anterior în perioada pandemică.
Este vorba despre suspendarea sau neînceperea executării silite a obligaţiilor fiscale scadente sau având termene de plată de după declararea stării de urgenţă, precum şi despre calificarea în continuare a obligaţiilor fiscale scadente şi neachitate la termenul legal ca nefiind restante şi nici purtătoare de dobânzi şi penalităţi. Este pe bună dreptate o măsură de salutat chiar dacă unele comentarii ar trebui formulate cu privire la data aleasă pentru epuizarea efectelor sale. Aceasta nu doar pentru că în prezent data de 25 decembrie nu mai este una de scadenţă lunară a obligaţiilor fiscale conform Codului de procedură fiscală, ci şi mai ales întrucât întreruperea efectelor sale va da bătăi de cap contribuabililor în plină perioadă a Sărbătorilor de iarnă, astfel încât vor aştepta cu înfrigurare atunci încă un act de prelungire adoptat eventual din nou în ultimă clipă, anterior expirării facilităţilor.
Dincolo de efectul practic indiscutabil extrem de benefic al OUG nr.181/2020 asupra contribuabililor afectaţi de lipsa de lichidităţi acută din această perioadă, modificarea mai sus-arătată este binevenită şi pentru că acoperă o discrepanţă majoră din proiectul procedurii de eşalonare speciale intenţionate a fi adoptate, care făcea practic iluzorie exercitarea opţiunii contribuabililor de a aplica pentru eşalonare până pe data de 15 Decembrie. Aceasta întrucât, aşa cum ne-am exprimat opinia în asupra proiectului de reglementare atât în media, cât şi în procedura de transparenţă decizională, obligaţiile fiscale acumulate pe toată perioada de urgenţă/ de alertă şi neachitate deveneau exigibile şi, astfel, susceptibile de executare silită începând cu data de 26 Octombrie, iar depunerea cererii de eşalonare nu avea un efect suspensiv de executare, ci doar comunicarea deciziei de eşalonare.
Astfel, cererile de eşalonare trebuiau depuse imediat de contribuabili, iar în nici un caz până la mijlocul lui Decembrie, în caz contrar existând riscul ca aceştia să fie executaţi silit înainte de această dată.
Ca urmare a suspendării oricăror măsuri de executare silită, contribuabilii au posibilitatea reală de a opta pentru eşalonarea datoriilor acumulate până pe 15 Decembrie 2020. Prelungirea acestei facilităţi, alături de măsura rambursării TVA cu control ulterior ce va continua până la 25 ianuarie 2021, conform dispoziţiilor OUG nr.181/2020, reprezintă o gură de oxigen binevenită pentru mediul de afaceri afectat de actuala criză.
O nouă facilitate: Eşalonarea simplificată şi generalizată
Facilitatea fiscală importantă inclusă în OUG nr. 181/2020 este procedura de eşalonare simplificată şi generalizată pentru o perioadă de 12 luni a obligaţiilor fiscale a căror scadenţă sau termen de plată s-a împlinit după data declarării stării de urgenţă, care va putea fi accesată de orice contribuabil care a acumulat astfel de datorii fiscale în această perioadă.
Ordonanţa face referire, între altele, la condiţia ca obligaţiile fiscale restante la data intrării în vigoare a stării de urgenţă (16 Martie 2020) să fie stinse cel mai târziu până la data eliberării certificatului de atestare fiscală emis în cadrul procedurii de eşalonare. Este, deci, o măsură de sprijin a contribuabilului ”bun-platnic” care, fie nu înregistra deloc datorii bugetare înainte de începerea actualei crize, fie că le achita integral înainte de a beneficia de această nouă facilitate, legiuitorul înţelegând că un asemenea efort poate să îl lase fără sumele necesare plăţii datoriilor fiscale înregistrate între timp.
Noua procedură de eşalonare adoptată pare a fi concepută drept un instrument accesibil pentru o paletă largă de contribuabili, fără garanţii, care se dovedesc de multe ori dificil de acordat de către mulţi contribuabili, în special când sunt afectaţi financiar precum în prezent de criza pe care o trăim.
La fel de important este că nu este necesară dovada existenţei unor dificultăţi financiare care să fie apreciată de ANAF pentru a acorda eşalonarea, aşa cum se întâmplă, de regulă, cu eşalonarea prevăzută de Codul de procedură fiscală care poate genera incertitudine de multe ori în practică. Şi mai mult, sistemul reglementat este nu doar flexibil, existând posibilitatea de a obţine plata diferenţiată a ratelor, ci şi expeditiv, cererea de eşalonare trebuind soluţionată, iar decizia de eşalonare – emisă în numai 5 zile. Rămâne, desigur, speranţa celor ce vor utiliza acest mecanism că toate acestea vor fi şi aduse la viaţă, în condiţiile în care, nu de puţine ori între textul legii şi aducerea sa concretă la îndeplinire rămân încă, din păcate, destul de mari discrepanţe.
Şi totuşi, amnistie sau eşalonare? Sau, de ce nu, amândouă!
Cele două facilităţi fiscale majore adoptate în această perioadă, respectiv, amnistia fiscală reglementată de OUG 69/2020 şi noua procedură de eşalonare reglementată de OUG 181/2020 au în comun termenul limită de 15 decembrie 2020 pus la dispoziţia contribuabililor pentru a formula o cerere în privinţa aplicării lor.
Există unele elemente comune celor două reglementări, dar şi o serie de diferenţe între ele care trebuie evidenţiate pentru o decizie în cunoştinţă de cauză a contribuabililor cu privire la diferitele opţiuni pe care le pot urma pentru a utiliza în mod optim mecanismele puse la dispoziţie de aceste reglementări.
Coroborând cele două proceduri, ar rezulta că, de principiu, pentru amnistie ar urma să formuleze cereri contribuabilii care înregistrează obligaţii fiscale restante înainte de 31 martie 2020 şi deţin mijloace financiare pentru stingerea integrală a debitelor principale de dinainte şi de după declarării stării de urgenţă. Noua eşalonare ar putea fi utilizată de acei contribuabili care deţin mijloace financiare pentru achitarea obligaţiilor fiscale principale şi accesorii restante pentru perioade de dinainte de declarării stării de urgenţă, însă nu deţin astfel de disponibil şi pentru acoperirea obligaţiilor fiscale de după starea de urgenţă.
Se desprinde astfel evident din economia acestor acte normative, că deşi cele două facilităţi fiscale vizează de principiu categorii de contribuabili aflate în situaţii diferite, ele nu sunt totuşi exclusive, astfel încât există posibilitatea ca în anumite cazuri aceştia să le folosească pe ambele.
Există o serie de situaţii în care cele două categorii de instrumente juridice se pot suprapune, fie că vorbim despre obligaţii fiscale mai vechi declarate cu întârziere de contribuabili în perioada de pandemie, pentru anularea obligaţiilor fiscale accesorii aferente, fără a mai putea achita obligaţiile fiscale curente subsecvente. Sau situaţiile în care inspecţia fiscală în derulare la data intrării în vigoare a OUG nr.69/2020 s-a finalizat cu obligaţii fiscale accesorii, ce au fost anulate, lăsând fără resurse contribuabilii în cauză pentru plata obligaţiilor fiscale principale curente ce s-au acumulat în pandemie. Cum la fel merită amintite în mod special inspecţiile fiscale în derulare atât la intrarea în vigoare a a OUG nr.69/2020, cât şi în prezent, care vor ridica de asemenea un semn de întrebare mare pentru contribuabili cum anume să procedeze. Iar exemplele pot desigur continua, dispoziţiile legale trebuie analizate în detaliu şi cu atenţie, pentru a decide cele mai bune opţiuni de utilizat dintre ele prevăzute de lege.
Zicala „mai avem timp pentru a lua o decizie” se aplică şi cererilor de eşalonare şi/sau amnistie fiscală ce trebuie formulate până la 15 decembrie 2020?
O decizie în cunoştinţă de cauză trebuie să aibă în vedere în primul rând toate detaliile tehnice extrem de complicate ale celor două reglementări, împreună cu toate consecinţele juridice pe care le implică, dar şi o analiză a eforturilor economice şi financiare pe care le presupune accesarea acestor facilităţi. În special, ar trebui puse în balanţă avantajele şi dezavantaje pe care costul angrenării de resurse externe (dobânzi bancare/intragrup) le-ar putea genera pentru accesarea facilităţilor prin opoziţie cu obligaţiile fiscale principale şi/sau accesorii după caz, eşalonate sau chiar anulate.
Aceasta înseamnă că în toate cazurile este necesară analizarea specifică a situaţiei particulare a fiecărui contribuabil în parte şi a tuturor combinaţiilor posibile în diferitele ipoteze posibil incidente pentru a determina care variantă este optimă. Şi dacă în ultima dintre situaţiile de excepţie mai sus-expuse cronometrul pentru adoptarea acesteia încă nu curge, pentru toate celelalte, ca şi pentru unele dintre cele regulă expuse timpul rămas pentru adoptarea unei decizii este foarte scurt.
Or, dacă soluţiile sunt de obicei implementate în ultima clipă, când se poate dovedi prea târziu, existând riscul de erori sau imposibilitatea de a mai corect ceva, anul acesta trebuie să nu uităm că pandemia va îngreuna totul.
Material redactat de Dan Dascălu, Partener coordonator litigii fiscale şi Mihail Boian, Partener litigii fiscale în cadrul D&B David şi Baias
