Oamenii rationali au inteles necesitatea unui fond de pensii public administrat privat, ca o masura de trecere spre un sistem de pensii privat, probabil dupa 40 - 50 de ani de aici inainte.
Pilonul II este o povara pentru Ministerul Finantelor, asta este indiscutabil. Pentru ca bugetul incaseaza banii de la oameni, dar nu-i poate reintoarce, in totalitate, in pensiile pe care le plateste lunar, pentru ca Pilonul II functioneaza ca un fel de cont de economii din care nu poti sa retragi banii. O parte a deficitului de pensii si de aici vine, este adevarat.
Deficitul fondului de pensii este azi la o treime – altfel zis, este acoperit in proportie de 64- 65% din ce se colecteaza, iar restul este subventie de la bugetul de stat. Anul acesta, sistemul public de pensii va cheltui in jur de 60 de miliarde de lei, din care 22-24 de miliarde de lei nu sunt venituri din contributii, ci subventii de la bugetul de stat.
Daca pensiile publice ar fi alocate in functie de “randamentul” Pilonului I, - randament despre care vorbeste atat de dragut premierul Tudose - atunci pensiile publice ar trebui taiate cu 35%.
Pilonul II a fost gandit tocmai ca forma de a scoate bugetul statului din aceasta capcana formidabila care inseamna deficitul bugetului public de pensii.
Se discuta in aceste zile intens despre deficitul bugetar, despre cat va fi el la final de an – 3% din PIB cat spune guvernul, 3,6% cat spune Comisia Europeana? Putin important, daca ar fi vorba despre un singur an. Important e ca, de 4 ani de zile, deficitul fondului public de pensii este peste deficitul bugetar. Altfel zis, tot ce statul cheltuieste peste venituri (deficitul fiscal), se duce in pensii. Degeaba mananca bors liberalii de doi lei din guvern, cum ca avem nevoie de deficite ca sa ne dezvoltam. Ne-am putea dezvolta pe datorie – si altii au facut-o – doar ca datoria noastra se duce in pensii si in alte smecherii, dar nu in sosele si autostrazi. Daca nu ar exista deficitul de pensii, statul ar avea pe putin 20 de miliarde de lei anual, in plus, pentru investitii si, de ce nu, pentru salarii. Nu e rational sa-ti doresti asta – sa strangi din dinti putin, cu atat mai mult cu cat efortul pentru pilonul II este infim, deocamdata – dar sa rezolvi o problema care te va strivi si peste 100 de ani?
Avand in vedere cat de grava este problema pensiilor, ideea trecerii unei poveri de pe umerii statului pe alti umeri – umerii responsabilitatii individuale, de pilda – nu este deloc rea. Dar iti trebuie o rabdare. Imi aduc aminte ca radeam la scoala de drama lui Delavrancea “Apus de soare” – “Caci Moldova nu e a mea, nici a voastra, ci a urmasilor vostri..”. Delavrancea era un exaltat, dar gandirea lui era buna. Pilonul II nu a fost imaginat – si nu a fost imaginat de Romania - ca pusculita de vreme rea pentru nimeni, ci ca o solutie pentru “urmasi”, ca solutie pentru despovararea statului pe termen de 40-50 de ani.
Statul poate sa-si ia banii inapoi din Pilonul II – sunt banii lui. Dar, prin asta, perpeteaza chinuitoarea problema a deficitului imens al bugetului public de pensii. Statul ar trebui sa aiba rabdare inca 20-30 de ani pana sa vada rezultatele. Dar, in administratii a caror filosofie este “dupa noi potopul”, nu e aproape nicio speranta.
