Platon îi alunga din cetatea lui ideală pe poeţi. “Republica” lui ideală era imaginată fără aceşti bârfitori care ridică glasul împotriva zeilor sau propaga bârfe despre ei, ştiind că Zeus este autoritatea de necontestat.
Dar Platon, dacă e citit cu atenţie, nu-i alungă cu adevărat din cetate pe poeţi, le rezervă doar un alt rol. A-l critica eu pe Platon acum ar fi o blasfemie, ar fi ca şi cum aş renega tot ce am mai drag – spun doar că sunt pe lume poeţi care au făcut mai mult pentru lume decât toţi economiştii şi bancherii la un loc.
Platon şi Aristotel, ucenicul care şi-a egalat maestrul sau Socrate, maestrul celui mai celebru dintre filosofi, au dominat sute de ani gândirea occidentală.
Doar că cetatea ideală a lui Platon a rămas între coperţile unei cărţi – sunt rari în istorie regii-filosofi la conducerea “republicii” pe care o imaginează el. Sunt rari în istorie oamenii politici care, ei singuri, să fi dus lumea în spate. Dacă au fost înţelepţi e pentru că mereu au fost lângă ei un filosof sau un poet – un serial străin care face ravagii în România este “Suleiman Magnificul”, dar câte gospodine ştiu că sultanul a fost şi un mare poet al vremii lui?
Sunt cursuri ale istoriei care au fost influenţate de poeţi, nu de regi. Sau, în bună măsură, şi de poeţi care nu au armate în spate.
Unul dintre cei despre care vorbesc este Roger Waters de la Pink Floyd care va avea peste câteva zile un concert la Bucureşti. Nu recomand nimănui să meargă, spun doar că Pink Floyd, o formaţie de rock britanică, a făcut, în opinia mea, pentru Europa de Est aflată sub teroarea comunistă, mai mult decât au făcut mulţi dintre puternicii politicieni ai lumii de atunci. Şi doar prin poezie şi cântec.
Orele astrale ale omenirii sunt strâns legate de frustrările şi disperarea unor poeţi, scriitori, filosofi, dar mai cu seamă de angajamentul lor civic.
Manifestul romantismului a lui Victor Hugo este analizat în şcolile noastre exclusiv prin prisma îngustă a efectului pe care l-a avut asupra literaturii, uitându-se că mişcarea romantismului “literar” a avut o contribuţie majoră la declanşarea revoluţiilor naţionale.
Manifestul “Acuz!” al lui Zola, marele scriitor al Franţei – un manifest politic e drept – a schimbat Republica aşa cum Walt Whitman în SUA sau Vasile Alecsandri în România au avut contribuţii majore la devenirea de mai târziu a ţărilor lor, chiar dacă acum sunt indexaţi de dicţionarele de literatură drept “poeţi minori”.
Chiar dacă nu mai fac parte dintre priorităţile noastre de lectură e bine să ne amintim de ei când judecăm istoria.
Pink Floyd a respectat pretenţiile lui Platon, anume de a nu fi “poeţi” de dragul mulţimilor. Pink Floyd a demonstrat că se poate face muzică şi poezie în aceeaşi vreme, neuitând de dimensiunea socială a unui act considerat de prea mulţi gratuit – arta, în oricare dintre formele ei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
