În lumea financiară preţurile sunt o expresie a cererii şi ofertei, iar când cererea lipseşte preţurile au de suferit.
Aşa s-a întâmplat şi în cazul bursei, după degringolada lăsată în urmă de criza declanşată în 2008 investitorii şi aşa puţini care mai tranzacţionau acţiuni au fugit lăsând în urmă preţuri cu 70% mai mici. Pe bursă au mai rămas 4.000- 5.000 de investitori activi şi circa 20.000 - 30.000 de investitori de portofoliu la o populaţie de peste 18 milioane a României.
Asta înseamnă că numai unu din 600 de români investeşte la bursă.
Investitorii au în acţiuni active de circa 1,8 mld. euro, sumă ce reprezintă free-float-ul (acţiuni libere la tranzacţionare n. red.) total al pieţei de la Bucureşti, din care aproximativ jumătate se află pe mâna străinilor, iar restul sunt acţiuni deţinute de români. În acelaşi timp românii deţineau la 30 noiembrie depozite la bănci în valoare de 44 mld. euro. Asta înseamnă că mai puţin de 2% din banii românilor intră pe bursă faţă de o pondere de circa 11% la nivelul fondurilor de pensii administrate privat din România, care sunt în fapt nişte active alocate conservator. Anul trecut fondurile mutuale monetare au atras economii de la români de un miliard de lei, în timp ce în fonduri de acţiuni nu a intrat niciun ban, ba din contră, au şi ieşit.
Concluzia care rezultă din aceste date este că românii au o alocare disproporţionată a economiilor, orientată puternic spre active fără risc, dar care sunt însă remunerate foarte slab.
Acest lucru are mai multe implicaţii.
În primul rând faptul că depozitele bancare reprezintă practic singurul instrument de economisire al românilor face ca băncile să deţină un monopol în materie de economisire şi din acest motiv să practice dobânzi (remuneraţii) mai mici la depozite în ciuda contextului de piaţă care ar trebui să împingă băncile să se lupte pentru cash-ul populaţiei. Dacă în proporţie mai mare economiile ar fi orientate spre bursă probabil că băncile ar fi fost mult mai tentate în prezent să crească dobânzile la depozite.
În al doilea rând, faptul că românii se încăpăţânează să ignore alte variante de plasare a banilor recompensează investitorii care-şi direcţionează economiile către active mai riscante, precum acţiunile. Banii puţini care intră pe bursă fac ca preţurile acţiunilor să se menţină la niveluri foarte mici astfel că în prezent indicii bursei se află la niveluri mai coborâte decât în urmă cu 2-3 ani şi mult sub nivelurile atinse în perioada 2006 - 2007. Cu cât preţurile acţiunilor sunt mai mici şi randamentele care se pot obţine din dividende sunt mai mari în condiţiile în care randamentul dividendului este raportul dintre valoarea dividendului şi preţul unei acţiuni.
Datele bursei arată că după fuga investitorilor "amatori" de pe bursă din anul 2008 randamentul mediu al dividendului la nivelul bursei de la Bucureşti a urcat de la 2% la 13,7% în luna februarie a anului 2009 şi în prezent se învârte în jurul pragului de 7%, peste dobânda oferită de bănci. Astfel, investitorii profesionişti cu sânge rece au beneficiat de plecarea primilor prin faptul că au avut câştiguri mai mari din dividende.
Cei care au trăit vremurile de la începuturile bursei au testat pe pielea lor ce înseamnă lipsa investitorilor, perioadă în care încasau în fiecare an mai mulţi bani din dividende decât plăteau pentru acţiunile în sine, care se tranzacţionau la nişte preţuri infime.
Este adevărat că investiţiile în acţiuni implică riscuri importante, însă nu este benefică nici ignorarea completă a acestui tip de activ. Orice investitor, indiferent de cât de conservator ar fi, poate să investească o mică proporţie din bani şi în acţiuni fără să-şi asume pe ansamblu riscuri necontrolabile sau care nu se încadrează în profilul lui de risc.
Dacă ne uităm la evoluţia bursei din ultimii ani, putem trage foarte uşor concluzia greşită că investitorii în acţiuni ar fi făcut o afacere mai bună stând cu banii la bancă în condiţiile în care creşterea de 18,8% a indicelui BET de anul trecut abia acoperă scăderea suferită în 2011. Totuşi în această perioadă investitorii în acţiuni au încasat dividende importante. Numai anul trecut investitorii în SIF-uri au obţinut din dividende randamente care au variat între 9% şi au ajuns chiar la 25%, investitorii în acţiuni Transgaz au câştigat 12% din dividende, iar cei în acţiuni Petrom şi Fondul Proprietatea au obţinut un randament de 8,4% şi respectiv 7%, dar au câştigat şi mai mult din aprecierea acţiunilor pe bursă.
Unii ar spune că tocmai afluxul de investitori care vin pe bursă avantajează piaţa pentru că banii noi care intră conduc la aprecierea acţiunilor, însă acest lucru are un impact doar temporar şi limitat asupra randamentelor obţinute de investitori şi numai la nivelul preţurilor, în timp ce un randament mai mare din dividende este mai avantajos pe termen lung, pentru că este încasat în fiecare an.
Discrepanţa dintre investitorii de pe bursă şi brokeri nu a fost niciodată mai mare ca în prezent şi acest lucru se datorează cu precădere pasivităţii românilor faţă de investiţiile bursiere. Investitorii văd anul 2012 ca unul foarte profitabil, în care au avut câştiguri substanţiale atât din dividende, cât şi din aprecierea acţiunilor, în timp ce pentru brokeri a fost un an dezastruos cu rulaje în scădere şi afaceri mai mici.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
