Isărescu şi BNR au intrat în corzi.
Pe lângă asaltul politic – luptele pentru noua conducere a BNR, mai rămâne sau nu Isărescu, rezerva de aur, OUG 114, cererea PSD de reducere a marjelor şi a dobânzilor la credite -, BNR se confruntă cu o creştere a inflaţiei peste nivelul maxim ţintit (3,8% faţă de 3,5%), deficitul comercial şi deficitul de cont curent nu se reduc, ci dimpotrivă, se măresc în fiecare zi, creşterea economică - care scade - este venită numai din consum şi din variaţia stocurilor, exporturile cresc foarte puţin, în timp ce importurile îşi menţin ritmul de creştere, ceea ce face ca rezultatul (exportul net) să aibă o contribuţie negativă la creşterea economică, producţia industrială scade, iar dinamica comenzilor noi din industria prelucrătoare şi persistenţa declinului lucrărilor de construcţii afectează economia.
După ce Banca Transilvania a redus acum câteva săptămâni estimarea de creştere economică la 2,9% faţă de 5,5%, cât vrea PSD, vineri economiştii de la Unicredit au venit cu o prognoză si mai pesimistă, o creştere economică de numai 2,8% pentru acest an.
BNR trebuie să reducă, şi cât mai rapid, deficitul comercial şi implicit deficitul de cont curent, aceste dezechilibre externe, înainte să fie prea târziu.
În 2019, deficitul comercial al fost de 15 mld. de euro, iar deficitul de cont curent a fost de 9 mld. de euro.
În ritmul în care a început anul, cu importurile în creştere cu 60%, România nu va termina bine anul 2019.
În 2008-2009 România a intrat în criză nu din cauza deficitului bugetar, ci din cauza deficitului comercial şi a deficitului de cont curent, care nu mai putea fi finanţat şi era peste capacitatea de plată a economiei.
Deficitul comercial nu poate fi redus decât prin scăderea cheltuielilor bugetare, ceea ce PSD nu va accepta, scăderea din nou a salariilor, ceea ce nimeni nu va mai semna, şi atunci rămâne creşterea dobânzilor la lei şi creşterea cursului valutar, ceea ce va face ca BNR să fie ţap ispăşitor, şi nu PSD.
Amintiţi-vă cum a reacţionat PSD atunci când cursul a crescut cu 2% în ianuarie, Isărescu fiind făcut practic trădător.
BNR nu poate creşte dobânda de referinţă înainte de alegerile europarlamentare, pentru că PSD l-ar acuza direct pe Isărescu de subminarea economiei naţionale, având în vedere că acum economia României scade şi ar fi nevoie de scăderea dobânzilor, nu de creşterea lor.
Pentru a încerca să tempereze inflaţia, pentru a tempera creşterea creditării de retail pentru populaţie şi pentru că nu poate ca BNR să majoreze iar dobânda, Isărescu le cere băncilor să majoreze dobânzile la depozite, ceea ce înseamnă de fapt o politică monetară mai strânsă, nu mai relaxată, cum vrea PSD.
El dă ca exemplu Ministerul Finanţelor, care oferă populaţiei dobânzi mult mai mari la titluri de stat: 3,5% pe un an, 4% pe 2 ani, 4,5% la 3ani şi 5% la 5 ani, dobânzi care sunt cu 50% mai mari, dacă nu chiar duble faţă de cât oferă băncile la depozitele bancare oferite populaţiei.
De partea cealaltă, băncile nu au de ce să ofere dobânzi mai mari la depozite pentru că stau pe un munte de lichiditate, care nu-şi găseşte contrapartidă solvabilă şi bancabilă în economie.
Creşterea dobânzilor la depozite de către bănci ar putea să mai reducă din ritmul de creştere a creditării pentru persoanele fizice, băncile având în februarie cea mai bună lună din ultimul deceniu. Ritmul de creştere a creditării pentru populaţie este de 8% pe an, creditele de consum duduind, pentru că creditele ipotecare au mai scăzut din cauza înnăspririi condiţiilor.
Isărescu ar vrea ca băncile să dea mai multe credite companiilor, unde ritmul de creditare este mult mai redus, în februarie fiind de 5%. Problema este că majorarea dobâzilor la lei din ultimul an le-a determinat pe companii să ia din nou credite în valută, ritmul de creştere a creditării în euro urcând la 8%.
Din cauza schimbărilor legislative şi a modificărilor fiscale peste noapte, multe companii şi în special multinaţionalele, care au o pondere de 49% în business faţă de 46% cât au firmele româneşti, au pus multe proiecte pe hold, pentru că nu ştiu la ce să se aştepte de la acest an.
Creşterile salariale se duc imediat în consum, în importuri, în excursii externe (anul trecut deficitul pe turism a fost de 2 miliarde de euro), ceea ce măreşte şi mai mult dezechilibrele externe.
Pe de altă parte, fără creştere economică, Dragnea, PSD şi guvernul PSD sunt “morţi” pentru că bugetul va sări în aer şi va arăta că programul wage led growth se va opri într-un zid.
În 2016, 2017 şi chiar şi în 2018, când ar fi putut să fie mai preventivă şi să aplice corecţii mai puţin evidente, Banca Naţională a fost relaxată, dar a început să se lege singură de mâini şi de picioare, iar acum a intrat în corzi. Orice decizie ar lua care să corecteze dezechilibrele, ar avea un impact mult mai mare şi s-ar întoarce împotriva ei ca un bumerang.
Tot ce putem spera este ca anul 2020, după alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale, să nu fie exact cum au fost anii 2009 şi 2010, cu corecţiile brutale de creştere a cursului şi tăierea salariilor.
Bine măcar că Ministerul Finanţelor se grăbeşte acum să se împrumute pentru refinanţarea datoriei şi acoperirea datoriei din 2019.
