De multe ori, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spunea că se uită la ceea ce fac celelalte bănci centrale din regiune înainte să ia vreo decizie.
Miercuri, 8 decembrie, Banca Centrală a Poloniei a majorat în forţă dobânda de referinţă de la 1,25% la 1,75% pentru a nu pierde inflaţia de sub control, care a crescut în noiembrie la 7,7%, cel mai ridicat nivel din decembrie 2000, deci de 21 de ani.
A fost cea de-a treia majorare de dobândă din acest an pentru Polonia: de la 0,1% la 0,5%, după care în noiembrie la 1,25%, iar acum, în decembrie, la 1,75%.
Banca Naţională a Poloniei avea un target pentru inflaţie de 2,5% plus 1%. Analiştii din Polonia se aşteaptă la noi majorări de dobândă de către banca centrală: Jakub Rybacki, analist Polish Economic Institute, citat de agenţia Reuters, crede că dobânda de referinţă va creşte până la cel puţin la 3%.
În Ungaria, dobânda de referinţă este de 2,1%, la o inflaţie în noiembrie de 7,4%, cel mai ridicat nivel din 2007 încoace. Banca Centrală a Ungariei are un target de inflaţie de 4%.
În România, Banca Naţională a crescut în noiembrie dobânda de la 1,5% la 1,75%, la o inflaţie de 7,94% în octombrie.
Economiştii se aşteptau ca BNR să majoreze dobânda de referinţă la 2%, nu la 1,75%, având în vedere nivelul ridicat al inflaţiei, mai ales că aceste creşteri de preţuri sunt abia la început. BNR a preferat să majoreze dobânda cu numai 0,25% şi nu cu 0,5%, pentru a susţine creditarea şi businessul, mai ales că economia României este în pierdere de viteză. Dacă nu ar fi fost anul agricol foarte bun, economia ar fi marcat în T3 prima scădere faţă de trimestrul anterior.
BNR a preferat să majoreze mai mult dobânda Lombard, cea la care se împrumută băncile care au nevoie de lichiditate, de la 2% la 2,5% (în Polonia dobânda Lombard este de 2,25%, iar în Ungaria este de 4,1%).
De asemenea, BNR a vrut să dea Ministerului de Finanţe o gură de oxigen în privinţa finanţării bugetului şi mai ales a dobânzilor, care au urcat destul de mult, randamentul la 10 ani depăşind 5%.
Dacă Polonia a urcat dobânda de referinţă la 1,75% la o inflaţie de 7,7%, acest lucru va pune presiune pe BNR să majoreze mai mult dobânda de referinţă în şedinţa de pe 10 ianuarie (asta dacă nu va fi vreo surpriză între timp), pentru a menţine un diferenţial astfel încât investitorii să aibă de ce să finanţeze statul român. România este percepută cu un risc mai ridicat decât Polonia, şi chiar decât Ungaria.
România are cel mai ridicat nivel al dobânzii negative, care reprezintă diferenţa dintre inflaţie şi dobânda de referinţă: la o inflaţie de 7,94%, BNR are o dobândă de 1,75%; în Polonia, la o inflaţie de 7,7% dobânda de referinţă este de 1,75%; în Ungaria, la o dobândă de referinţă 2,1% inflaţia este de 7,4%.
BNR a început anul 2021 cu o dobândă de 2%, pe care a scăzut-o în prima şedinţă din an la 1,5%, pentru ca apoi să o reducă la 1,25%.
La începutul anului nimeni nu vedea o posibilă revenire istorică a inflaţiei peste tot în lume, nu numai în România.
În America inflaţia a ajuns la 6,8% în noiembrie (an la an), un nivel nemaiîntâlnit din anii ’70. Dobânda de referinţă în America este de 0,1%.
În Germania inflaţia a urcat la 6,2%, la o dobândă de referinţă a Băncii Centrale Europene de minus 0,5%.
Băncile centrale mari – Fed în SUA şi Banca Centrală Europeană – cred că această creştere a inflaţiei este tranzitorie, cauzată de revenirea mult prea bruscă a economiilor după lockdown-ul din primăvara anului trecut, atunci când a apărut Covidul.
La Bucureşti, săptămâna trecută, Liviu Voinea, reprezentantul României la FMI şi fost vice-guvernator al Băncii Naţionale, a spus la Bucharest Forum 2021, organizat de Institutul Aspen România, că această inflaţie care afectează economia globală va fi temporară, deoarece factorii care o cauzează sunt de natură tranzitorie. Per total, economia globală este în prezent într-o stare mult mai bună decât era în urmă cu un an, dar a apărut această provocare legată de inflaţie.
După cum evoluează lucrurile în economie, cu creşteri de preţuri peste tot şi cu o presiune puternică pentru majorarea salariilor, s-ar putea ca această inflaţie să ţină mult mai mult decât aşteptările băncilor centrale, mai ales că acestea nu pot interveni atât de puternic prin strângerea politicii monetare şi majorarea dobânzilor, pentru că ar afecta revenirea economiilor, mai ales că această pandemie nu s-a încheiat şi se anunţă alte valuri.
În România analiştii se aşteaptă la o inflaţie mai violentă, poate chiar de peste 10%, având în vedere că aproape jumătate din ea este importată prin creşterile de preţuri la energie şi gaze pe pieţele exerne (preţul gazului din România are ca referinţă preţul gazului stabilit la Viena), iar cealaltă jumătate vine din creşterile de preţuri locale, care să compenseze majorările de preţuri la materiile prime.
Acum, că au venit banii din PNRR - prima tranşă de 1,8 miliarde de euro, plus că urmează tranşa a doua, de aproape 2 miliarde de euro ca avans la întregul program de 29,9 miliarde de euro -, Ministerul Finaţelor are o sursă de finanţare a bugetului atât pentru finalul acestui an cât şi pentru începutul de an viitor, iar BNR nu mai trebuie să susţină cursul valutar prin vânzarea de valută, aşa cum s-a întâmplat în această criză politică.
Economiştii de la Bucureşti cred că BNR va ajunge cu dobânda de referinţă chiar la 3% anul viitor – deja ROBOR, care a ajuns la 2,7%, anticipează acest nivel – în încercarea de a tempera inflaţia, care va rămâne la un nivel ridicat pe tot parcursul anului.
BNR anticipează o revenire a inflaţiei la 3%, ţinta avută în vedere de-abia din trimestrul al treilea din 2023, asta dacă nu se mai întâmplă ceva pe parcurs.
Până când vom vedea ce se întâmplă cu inflaţia şi cu dobânda de referinţă a BNR, “să ne bucurăm” de ultimele zile cu cel mai redus nivel al IRCC, de 1,08%.
De anul viitor, dobânda de referinţă pentru creditele noi de consum şi imobiliare va creşte constant în fiecare trimestru, pentru a reflecta majorările de dobândă de pe piaţa monetară interbancară. IRCC are un decalaj de şase luni, o anomalie care distorsionează piaţa.
