Economia şi businessul din România încep să dea semne de viaţă după 41 de zile de carantină în care totul s-a închis.
Marţi, 21 aprilie, Dacia, cea mai mare companie din România, a reînceput parţial lucrul.
De luni, 27 aprilie, Dan Şucu redeschide parţial magazinele Mobexpert, plus încă patru fabrici de mobilă pe care le deţine, din opt. (Când duminică, 15 martie, Şucu a anunţat că închide toate magazinele, ştirea a fost citită de 75.000 de oameni pe ZF)
Acestea sunt doar câteva exemple, dar în toată această perioadă au fost zeci de mii de companii care au lucrat fie la foc continuu, fie parţial.
Toată această închidere a economiei din cauza epidemiei de coronavirus a însemnat până acum pierderi de 20 de miliarde de euro, 1 milion de oameni în şomaj tehnic, 254.000 de angajaţi care şi-au pierdut deja locul de muncă, 25.000 de companii s-au oprit sau şi-au restrâns activitatea, 260.000 de persoane fizice au cerut amânarea ratelor la bancă, la care se adaugă aproape 20.000 de companii.
Dar criza care s-a instalat în business şi în economie este de-abia la început, ce va fi mai greu de-abia acum urmează, şi pentru România, şi pentru toate economiile lumii.
Trimestrul doi (T2) va fi groaznic, iar T3 şi T4 vor aduce doar o uşoară revenire, iar multe companii nu vor reuşi să iasă la suprafaţă.
Europa se pregăteşte pentru a avea cel puţin 60 de milioane de şomeri, conform unui raport McKinsey, adică 15% din totalul forţei de muncă.
SUA are deja 26 de milioane de şomeri, iar numărul lor creşte în continuare, ceea ce va afecta nu numai America, ci şi întreaga lume.
Fiecare ţară urmăreşte lună de lună proprii indicatori, pentru a vedea care este pulsul economiei şi al businessului: în SUA numărul de şomeri şi cifrele de angajare sunt pe primul loc nu de acum , ci de la criza din 1929-1933. Al treilea indicator este indicele PMI, care exprimă activitatea din producţie.
În Germania, indicatorul de încredere Info este reperul la care se uită toată lumea pentru a vedea care este încrederea în cea mai mare economie din Europa (şi noi trebuie să urmărim acest indicator, având în vedere că Germania este principalul partener comercial al României).
Indicele Drybaltic este cel mai cunoscut indicator pentru a vedea transportul mondial de mărfuri, un reper extrem de important pentru toată lumea.
În România, vom începe să urmărim cu mai mare atenţie 20 de indicatori care pot exprima cel mai bine evoluţia businessului şi a economiei, pentru a vedea cât de departe sau cât de aproape suntem de a recupera pierderile pe care le vom înregistra şi de a reveni la nivelul din 2019, cel mai bun an economic din istoria României, cu un PIB de 220 de miliarde de euro, cu o cifră de afaceri a tuturor companiilor de 350-360 de miliarde de euro (datele finale le vom vedea în a doua parte a anului), cu 5,2 milioane de angajaţi (4 milioane în sectorul privat şi 1,2 milioane la stat), un salariu mediu de 3.500 de lei (750 de euro), cu un salariu mediu în IT de 1.500 de euro şi cu 540.000 de companii active.
1. Numărul de oameni aflaţi oficial în şomaj:
Un indicator pe care nu prea îl urmărea nimeni, având în vedere că nu existau probleme pe piaţa forţei de muncă. Estimările indică peste 1 milion de şomeri din forţa de muncă internă, plus 1 milion de şomeri informali, fie proveniţi din cei interni, fie proveniţi din românii care nu-şi vor mai găsi de lucru în afară. Toată lumea se amuză pe seama celor care se duc la cules de sparanghel în Germania, dar s-ar putea ca acela să fie un job premium, cu un salariu foarte bun, de 1.000-1.200 de euro pe lună.
România nu a mai experimentat de mult timp un număr de peste 1 milion de şomeri şi nu se ştie care va fi reacţia lor la nivel social.
2. Situaţia lunară a angajărilor în sectorul privat, celebrul Revisal:
În funcţie de acest indicator vom vedea care este oferta reală de joburi din economie şi cum merge cu adevărat businessul.
3. Ofertele de muncă de pe site-urile de recrutare (eJobs, Bestjobs, Olx, Hipo etc.):
Ne vor arăta pulsul pieţei, ce se caută şi de către cine. Până la venirea crizei, cererea de joburi era de trei ori mai mare decât oferta, dar numai în câteva sătpămâni toată această ofertă pur şi simplu a dispărut.
4. Execuţia şi încasările bugetare:
Datele lunare ne vor arăta cât de prost sau cât de bine arată finanţele statului, din care se plătesc 1,2 milioane de salarii, 5 milioane de pensii, plus cheltuielile pentru servicii sau investiţii. Încasările din TVA sunt ele mai importante, la care se adaugă contribuţiile sociale şi plata impozitului pe venit, care înseamnă 57% dintr-un salariu brut. Încasările din impozitul pe profit vor scădea puternic, şi oricum companiile nu vor mai face profit, deci nu vor avea nici ce impozit să plătească. Dacă execuţia bugetară va arăta prost, trebuie să ne gândim că vor urma măsuri fiscale extrem de neplăcute. Statul nu are suficienţi bani pentru toată lumea, nici pentru promisiuni, nici pentru ce este trecut în buget.
5. Producţia industrială, cel mai puternic indicator pentru economie:
Ne arată cum merge industria , componenta cea mai mare din PIB, cu o pondere de 21,8% şi principalul exportator al României. În criza precedentă din 2008/2009, creşterea industriei a ridicat întreaga Românie. Industria românească depinde de cum merg economiile din Germania, Italia, Franţa, Marea Britanie, Spania etc.
6. Comerţul cu amănuntul indică starea consumului:
Comerţul cu amănuntul exprimă starea consumului şi arată câţi bani au oamenii şi pe ce îi cheltuie. Comerţul are o pondere de 14,8% în formarea PIB-ului, dar peste 80% în utilizarea lui.
7. Preţul petrolului:
Preţul barilului de ţiţei va deveni un indicator important, având în vedere că România, prin Petrom, exploatează resursele interne, dar care au un cost de extracţie ridicat. La preţul actual al barilului, în jurul a 20 de dolari, Petrom, cel mai mare contributor la bugetul de stat, este extrem de expus. Compania are nevoie de preţuri mai mari ale barilului pentru a rezista în criză, şi a nu deveni o problemă pentru întreaga economie.
8. Evoluţia construcţiilor şi tranzacţii imobiliare , care are o pondere cumulată de 13,6% din PIB:
Ne va arăta starea unui sector care poate să susţină economia în perioade de criză, având în vedere necesarul de lucrări de infrastructură pe de o parte, şi necesarul de achiziţii de apartamente pe de altă parte.
În precedenta criză construcţiile au înregistrat o scădere importantă, reuşind să recupereze doar pe partea de construcţii rezidenţiale, birouri şi logistică.
9. Preţurile de pe piaţa imobiliară:
Un indicator care va arăta evoluţia cererii şi a ofertei de apartamente, cu toate implicaţiile ulterioare asupra sistemului bancar. O scădere dramatică a preţului apartamentelor ca acum 10 ani, cu 50-60%, va însemna şi scăderea averii fiecărei familii. O scădere atât de dramatică va însemna constituirea de provizioane pentru bănci, ceea ce va limita ulterior capacitatea acestora de a acorda noi credite. Indiferent ce s-ar spune, preţurile apartamentelor din România nu sunt mari comparativ cu celelate ţări est-europene, ca să nu mai vorbim de ţările vestice. Acolo nu ai nicio şansă să te apropii de un apartament cu un salariu mediu, ceea ce în România este posibil.
10. Evoluţia transporturilor, care aduce României exporturi de 7,8 miliarde euro pe an.
Transporturile este printre cele mai afectate sectoare de această criză, iar închiderea graniţelor de către fiecare ţară europeană, a blocat totul. Prea puţină lume ştie că România a facturat în 2019 servicii de transport internaţional de 7,8 miliarde de euro, ceea ce a mai compensat din explozia importurilor. Când zecile de mii de tiruri nu vor mai sta prin parcări degeaba, ci vor circula pe şosele, economia va începe să-şi revină. Dacă mergeţi de la Bucureşti la Sibiu şi nu vedeţi tiruri pe drum, înseamnă că starea comerţului internaţional este proastă.
11. IT-ul şi a comunicaţii sunt o industrie cu exporturi de 5,3 miliarde de euro pe an
O industrie care are o pondere de 5,5% din PIB, şi unde se plătesc cele mai mari salarii. Datorită infrastructurii de internet, România poate atrage noi investiţii şi locuri de muncă în acest sector, iar o dublare a lui în următorii patru ani ar permite o recuperare pentru toată economia. Asta ca să nu mai vorbim de exporturile de servicii de IT de 5,3 miliarde de euro în 2019 şi unde excedentul este de peste 2 miliarde de euro şi care permite acoperirea balanţei comerciale, acolo unde importurile de produse sunt mai mari decât exporturile.
12. Nivelul dobânzilor la care se finanţează statul şi cererea de achiziţii de titluri de stat din partea băncilor şi a altor investitori
Guvernul are nevoie de peste 75 de miliarde de lei, adică peste 13 miliarde de euro pentru a acoperi diferenţa dintre căderea încasărilor bugetare şi creşterea cheltuielilor. Aceasta este varianta optimistă, pentru că în varianta cea mai pesimistă, cu o cădere economică de 9% în acest an, necesarul de finanţare al statului, aproape imposibil de susţinut, este de 32 de miliarde de euro.
Acum Ministerul Finanţelor se împrumută cu dobânzi între 3,5-4,3%, cu mult peste dobânzile la care se împrumută alte state, ceea ce arată slăbiciunea finanţelor publice din România. Cu fiecare miliard de lei pe care Ministerul Finanţelor îl atrage de pe piaţa locală, cu atât dispare o sursă de finanţare pentru companii, pentru sectorul privat. Capacitatea băncilor din România de a finanţa statul, dar şi companiile, nu este infinită, ci limitată, mai ales că acţionarii, în marea majoritate grupuri străine, nu vor mai trimite linii de finanţare în România. De aceea este important ca Ministerul Finanţelor să acceseze mai mult resurse externe pentru a-şi finanţa bugetul.
13. Nivelul IRCC, dobânda de referinţă folosită acum în creditarea persoanelor fizice:
Care exprimă tranzacţiile interbancare şi necesarul real de finanţare al băncilor, care este impactat de poziţia zilnică a fiecărei bănci, cât poate da credite şi cât poate să finanţeze statul. Până acum ne uitam la ROBOR, dar ROBOR-ul depinde de rata Lombard a BNR. Banca Naţională are acum o rată Lombard de 2,5%, cât este şi ROBOR-ul, adică băncile nu ar avea de ce să coteze dobânzi mai mari, având în vedere că pot lua finanţare de la BNR, cu o dobândă de 2,5% pe an.
14. Creditele acordate de bănci:
Băncile din România au în acest moment capacitatea de a creşte creditarea, având în vedere că depozitele atrase sunt mai mari decât creditele acordate cu 30%. Creditarea persoanelor fizice, dar în special a companiilor, va arăta care este temperatura businessului şi cât de mult sunt băncile dispuse să-şi finanţeze clienţii în această perioadă de criză, când încasările companiilor se vor reduce dramatic. Fără linii de finanţare, fie direct date de bănci, fie cu garanţia statului, IMM-urile din România nu pot trece această criză pentru că nu au resurse interne suficiente.
15. Vânzările de maşini noi :
Constituie un indicator extrem de important, urmărit de toţi analiştii, având în vedere ponderea pe care o are industria auto în fiecare economie (12% este în România) şi numărul mare de locuri de muncă pe care le creează direct şi indirect. Vânzările Dacia şi Ford, mai ales cele de pe piaţa externă, vor arăta cât de bine merg uzinele de la Mioveni şi Craiova şi dacă există cerere pentru maşinile lor. Pe de altă parte, vânzările de maşini din import reprezintă un indicator care arată disponibilitatea persoanelor fizice şi a companiilor de a face noi achiziţii, mai ales dacă vorbim de maşinile utilitare sau de camioane. În criza de acum 10 ani, vânzările de maşini de pe piaţa internă au scăzut de la 300.000 la 80.000, pentru a ajunge în 2019 la 200.000.
16. Numărul de vizitatori în malluri:
Reprezintă un indicator care va arăta dorinţa românilor de a consuma, dincolo de produsele alimentare. Nicio economie nu poate rezista fără vânzări de haine, electrocasnice, încălţăminte etc. Bineînţeles că sunt vânzările online, dar în România mallurile reprezintă principala atracţie a consumatorilor. În această criză mallurile vor fi extrem de lovite, mai ales cu restricţiile de distanţare socială, dar nu pot fi înlocuite atât de uşor, având în vedere slaba prezenţă a comerţului stradal.
17. Traficul din staţiile de metrou, mai ales din cele unde sunt IT-işti:
Traficul în staţia de metrou Aurel Vlaicu, unde sunt clădirile de birouri şi mallul Promenada, a căzut la jumătate, de la peste 22.000, la 11.000 de pasageri. Bineînţeles că cel puţin în următorul an nu vom mai vedea celebrele aglomeraţii de la metrou de dimineaţă şi de la orele 18.00-20.00, dar aceasta nu înseamnă neapărat un lucru bun. Oamenii se duc dimineaţă la muncă, şi chiar dacă telemunca va câştiga teren, prezenţa fizică rămâne extrem de importantă.
18. Evoluţia salariului mediu:
Înainte să înceapă această criză, salariul mediu net a ajuns la 3.500 de lei, cu 7.200 de lei în IT şi 1.300-1.400 de lei în HoReCa (în industria de hoteluri şi restaurante toţi cei care lucrează aici trăiesc din bacşiş şi nu din salariul minim pe economie). Evoluţia salariului mediu din toate sectoarele va arăta pulsul preţului pieţei muncii, care sunt sectoarele care rezistă şi cele care înregistrează tăieri semnificative.
19. Câţi clienţi va avea City Gril:
Industria HoReCa va avea cel mai mult de suferit, pentru că lumea nu se va grăbi să revină în restaurante, în fast-food-uri şi nici în hoteluri. Acest indicator este extrem de important pentru că arată disponibilitatea şi capacitatea financiară a oamenilor de a ieşi în oraş. City Grill este cel mai mare operator de restaurante românesc şi care înainte de criză avea încasări de 3 milioane de euro pe lună. Acum, în varianta cea mai optimistă, grupul se aşteaptă să ajungă la 2 milioane de euro, bineînţeles treptat.
Şansa României, dacă putem spune aşa, este că nu are o industrie HoReCa extrem de puternică, ponderea în PIB fiind de numai 1%.
20. Evoluţia agriculturii:
Acest sector are o pondere de 4,1% din PIB dar angajează, cu acte şi fără acte, peste 500.000 de oameni. Agricultura poate compensa o parte din căderea economică şi poate reduce importurile agroalimentare, care au ajuns la 4 miliarde de euro pe an. Dar agricultura depinde de ploaie, iar anul 2020 se anunţă extrem de prost. Pe de altă parte, o creştere acum a capacităţilor de procesare interne a produselor din agricultură poate salva economia în următoii ani.
ULTIMA ORĂ. Duminică după-amiază, Dan Şucu, proprietarul grupului Mobexpert cu 2.400 de angajaţi, cu afaceri de aproape 200 de milioane de euro, cu magazine şi cu opt fabrici de mobilă, a anunţat că redeschide businessul pe care l-a oprit luni, 17 martie, după instituirea oficială a stării de urgenţă.
Pentru România, pentru businssurile de aici, pentru antreprenori, pentru companii dar şi pentru angajaţi, este extrem de importantă redeschiderea businessului, pentru a se redeschide economia şi, în final, România.
Fără business şi economie România nu poate rezista mai mult acasă, nu are bani pentru a-i ţine în viaţă pe toţi, cum de altfel situaţia este valabilă pentru toate ţările lumii.
Chiar dacă Dan Şucu redeschide parţial activitatea, semnalul este important pentru toată economia, pentru activitatea de retail, care s-a închis dintr-o dată acum 41 de zile.
La fel de importantă a fost şi redeschiderea activităţii Dacia, cea mai mare companie din România.
Acum încrederea trebuie să reia locul fricii şi a temerilor legate de viitor.
