Acesta este titlul, dar ca să nu existe neînţelegeri, nu este vorba despre guvernul României, ci despre guvernul Viktor Orban din Ungaria. Investiţia este reală.
Pe 29 ianuarie 2021, agenţia de informaţii globală Bloomberg a anunţat această investiţie şi l-a citat pe Peter Szijjarto, ministrul ungar de externe: SK Innovation va investi 2,3 miliarde de dolari în ceea ce va deveni cea de-a treia lor fabrică din Ungaria. Sud-coreenii au anunţat că proiectul va fi terminat în 2028, iar finanţarea va fi asigurată din surse externe.
Ce mai spunea agenţia Bloomberg: Ungaria a curtat în mod agresiv producătorii de baterii din întreaga lume prin facilităţi semnificative, într-o încercare de a atenua impactul negativ generat de revoluţia electrică care mătură toată industria auto, un sector de importanţă crucială pentru economia ţării, cât şi pentru întreaga regiune.
Nu ştiu ce discută guvernul Cîţu, ce investiţii străine în România şi cu ce companii, dar nu cred că această temă este în fruntea listei de priorităţi a autorităţilor române, începând cu preşedintele Iohannis, ambasadorii români în străinătate şi terminând cu celebrii ataşaţi comerciali pe care îi plătim din taxele şi impozitele noastre, dar nimeni nu ştie ce fac, mai ales că investiţia sud-coreenilor nu este în România.
Guvernul Cîţu ar fi trebuit să preia dosarele investiţiilor străine în România de la guvernul Orban, care ar fi trebuit să preia dosarele de la guvernul Dăncilă şi tot aşa.
După pensionarea lui Sorin Vasilescu, celebrul director care gestiona dosarele investiţiilor străine din România, nu-mi amintesc să fi apărut altcineva nou. Dacă vine un om de la USR, având în vedere că Ministerul Economiei este la USR, îi trebuie cel puţin un deceniu pentru a înţelege acest domeniu.
Între timp, în 2020, Microsoft a anunţat o investiţie de peste 1 miliard de euro în Polonia, iar Google o investiţie de peste 1 miliard de euro în Grecia, negociată personal de premierul Kyriakos Mitsotakis.
Nu ştiu ce a negociat personal nici Viorica Dăncilă şi nici Ludovic Orban şi nici ce negociază personal Florin Cîţu, fost ministru de finanţe în guvernul Orban.
Polonia stă mai bine la IT decât România, dar Grecia nu cred că are sectorul de IT la fel de dezvoltat ca România.
În timp ce Viktor Orban întinde covorul roşu investitorilor străini, săptămâna trecută am aflat că Mitsubishi Corporation, cea mai mare companie de trading din Japonia, şi-a închis biroul de la Bucureşti.
Probabil că s-au săturat să aştepte materializarea sloganului cu care administraţia politică din România îl întâmpină pe orice investitor: România este o ţară foarte bună de investiţii, cu o forţă de muncă ieftină şi bine calificată, cu taxe şi impozite mici.
Mitsubishi Corporation are venituri anuale care depăşesc 100 de miliarde de euro, aproape dublu veniturilor anuale strânse de guvern. Ca să nu mai vorbim că unul dintre acţionarii Mitsubishi Corporation este cel mai mare investitor american, Warren Buffett.
Nu pot să cred că japonezii, care făceau afaceri în România din anii ‘70, nu ar fi vrut să investească aici.
Bine că au plecat, pentru că tot ne furau ţara!
Ungaria, care are o populaţie la jumătate faţă de România, cu un PIB de 140 de miliarde de euro faţă de 220 de miliarde al nostru, fără resurse energetice - petrol, gaze - a atras în 30 de ani investiţii străine de 87,3 miliarde de euro şi a investit în afară, prin companiile cu sediul în Ungaria, 33,2 miliarde de euro. În România, Ungaria a investit 1,27 de miliarde de euro.
În aceeaşi perioadă, după căderea comunismului, România a atras investiţii de 88,304 de miliarde de euro (la 31 decembrie 2019), pe primele locuri fiind Germania - cu 13,1 miliarde de euro, Austria - cu 10 miliarde de euro şi Franţa - cu 8,2 miliarde de euro. În Ungaria americanii sunt investitorii numărul doi, după nemţi, cu 11 miliarde de euro, în timp ce în România investiţiile americane (originea investitorului final, conform datelor BNR) au fost de 5,8 miliarde de euro, fiind pe locul 5.
Bine că avem parteneriatul strategic, politic şi militar prin care achiziţionăm armament de la americani de câteva miliarde de euro.
În retorica publică, premierul ungar Viktor Orban este bastardul Uniunii Europene, care face afaceri cu Putin. În realitate, Orban şi tot cabinetul de la Budapesta nu ştiu cum să atragă mai multe investiţii străine. Constructorul german BMW a decis să-şi facă fabrică de peste 1 miliard de euro în Ungaria, şi nu în România.
Dacă nu greşesc, cea mai mare investiţie anunţată în România, de 200 de milioane de euro, este cea de acum 3-4 ani, a grupului german B Braun, care face într-un parc industrial de lângă Timişoara injecţii perfuzabile.
Altă investiţie majoră nu-mi amintesc să se fi anunţat. Între timp au trecut vreo patru guverne, cu acelaşi preşedinte, Klaus Iohannis.
Ca o statistică istorică, din cele 88 de miliarde de euro investiţii străine în 30 de ani, aproape jumătate, mai precis 35 de miliarde de euro, s-au realizat între 2005-2008, în timpul guvernului Tăriceanu.
În 2019 România a atras investiţii străine de 5,2 miliarde de euro, iar în 2020, an de criză, în 11 luni soldul a fost de 1,876 de miliarde de euro, din care participaţii la capital şi profitul reinvestit de 3,8 miliarde de euro, în timp ce creditele intragrup au avut o valoare negativă de 1,969 de miliarde de euro, conform datelor BNR. Adică au ieşit bani din România.
Pentru România este vital să aibă investiţii străine, pentru că pe lângă acestea vin şi investiţii româneşti. Investiţiile străine aduc comenzi, pieţe de desfacere, aduc knowledge în anumite domenii, aduc tehnologie şi pregătesc angajaţii.
Şi bine ar fi dacă ar achiziţiona companii şi active româneşti.
Aproape tot ce a învăţat businessul românesc în ultimii 20 de ani are legătură cu multinaţionalele care au venit în România şi cu angajaţii pe care i-au pregătit, şi care ulterior au început să lucreze pentru companiile româneşti.
Dacă îi întrebi pe celebrii ambasadori români din străinătate sau pe ataşaţii comerciali, care nici nu ştii la cine raportează - Ministerului Economiei, Ministerului de Externe, SIE, la partid etc. - ce investiţii au adus personal în România sau ce pieţe externe au deschis pentru exporturile companiilor româneşti, le-ai stricat toată luna.
Cred că mulţi trăiesc şi acum cu ideea că pe vremea lui Ceauşescu România era un mare exportator mondial. Nu mai contează că acum România exportă într-o lună cât se exporta într-un an pe vremea comunismului.
Politica externă este responsabilitatea preşedintelui României, acum Klaus Iohannis, şi nu-mi amintesc să existe un plan integrat la Cotroceni pentru a atrage investitori străini, dincolo de companii care vor să vândă ceva în România.
Pentru că vine din sectorul privat şi mai ales dintr-o bancă, cunoscând cât de importante sunt ISD-urile, premierul Florin Cîţu ar trebui să-şi pună lista de priorităţi ca în 4 ani de mandat să aibă un sold al ISD-urilor de cel puţin 30 de miliarde de euro, iar companiile străine să găsească un covor mai roşu la Bucureşti decât la Budapesta.
Până când vor veni investiţiile străine, asta dacă România mai este o ţară interesantă, să ne bucurăm că cei mai mari investitori în România sunt românii care lucrează în afară şi, de ce nu, “turiştii” români din Cancun.
Bine că măcar ei aduc bani în ţară.
P.S. Eu cred că momentul în care investiţia sud-coreeană din Ungaria va fi gata, cel puţin 20% din angajaţi vor fi români, aşa cum se întâmplă acum în fabricile auto germane din Ungaria.
