Nimeni nu mai poate contesta că tensiunii sociale provocate de protestele de stradă va trebui să i se răspundă în perioada următoare. Revenirea medicului Raed Arafat în guvern nu a fost de ajuns.
Iar una dintre cele mai acute este şi una simplă: de ce trebuie să plece românii în masă în străinătate să muncească?
Au trecut 11 ani din 2001, de când bariera vizelor pentru Occident a fost ridicată. Doi-trei ani oamenii au admis că trebuie şi că pot pleca. De acum însă, pur şi simplu îşi cer ţara înapoi. Unii s-au întors, au plecat iar. Alţii spun că nu se vor mai întoarce. Îşi caută un loc şi se întreabă: de ce aici nu poate fi ca acolo? Până la urmă, de ce să plec eu şi să nu plece cei care nu sunt în stare să organizeze ţara astfel încât să am un loc de muncă aici?
"Se răspândeşte tot mai mult la nivelul mediilor de putere din România un cinism la adresa românilor care nu va aduce nimic bun. Acest cinism distrugător nu va avea decât efecte de dezmembrare, nu de dezvoltare", scriam în ZF în august 2011.
Acest cinism a fost perceput de oameni şi acestui cinism i se răspunde acum. Mulţi simt că deşi se spune că alte state din Occident sunt pe marginea prăpastiei, că sunt aproape de faliment, tot în România este mai greu de trăit.
Mai ales asta este deranjant: să tot vii şi să spui că la noi nu este ca în Grecia sau Irlanda, când oamenii tot către aceste ţări pleacă pentru a-şi găsi de lucru.
Nu avem capital, nu avem capital, capitalul este scump - se răspunde de fiecare dată când se pune problema: de ce nu sunt întreprinderi româneşti care să se extindă în străinătate, de ce nu sunt bănci româneşti care să reia creditarea oprită acum de băncile austriece.
Oamenii însă văd cu ochiul liber că există resurse risipite. Fiecare ştie din sectorul său, din cartierul său ce bani aruncă primăria pe brazi schimbaţi cu palmieri şi vede că nu are de exemplu un program de subvenţionare a chiriei pentru tinerii cu studii superioare aşa cum are Viena sau Praga. Risipa este cea care ridică tensiunea.
Sigur că, pentru acest început de an dificil, cu zona euro alunecată în recesiune, când este foarte greu de spus care vor fi urmările tensiunilor financiare din Vest, nimic nu cade mai prost decât români în stradă.
Pe termen scurt investitorii şi consumatorii devin circumspecţi, iar pentru termen mediu se ridică întrebări privind sustenabilitatea bugetului, controlul cheltuielilor bugetare şi al finanţării deficitului.
Dar în numele unor lozinci care au fost aruncate la coş în octombrie 2008 de către statele din Occident, România a încetat să-şi mai protejeze românii în ultimi ani atât de duri.
Şi altceva mai trebuie spus. Societatea este într-o etapă în care trebuie ca cei care au ajuns într-o situaţie la care poate nici nu visau acum 20 de ani trebuie să se gândească mai mult la cei din jur.
Cine ieşea în stradă în anii 1992-1996 ori a plecat din ţară ori acum este parte a "establishment-ului". Este foarte bine că au muncit şi au reuşit.
Protestele actuale sunt o provocare pentru a gândi şi pentru ceilalţi, pentru a gândi româneşte, pentru a gândi pentru ai noştri. Pentru un proiect comun.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
