România, astăzi, arată ca o companie de stat în anul 2000, gloria regimului comunist, care în anii 90 a fost devalizată şi căpuşată. S-a furat ca-n codru.
Direcţia? Falimentul.
Salvarea? Străinii.
Şi aşa am ajuns să ne bucurăm şi să sperăm la 80 de miliarde de euro, în realitate mult mai puţini, de la Uniunea Europeană. Bani incerţi, de altfel, pentru că nimeni nu mai are încredere în capacitatea statului român de a absorbi banii europeni.
A nu se înţelege aici vreo orientare anti-europeană sau că sunt răi banii europeni. Uniunea Europeană alături de NATO sunt (şi asta nu este nicio părere, vorbim de cifre concrete) cele mai bune lucruri care s-au întâmplat României după 1989 încoace.
Vă propun, dumneavoastră, mediului privat, acţionarii adevăraţi ai României, un exerciţiu de imaginaţie: dacă România ar fi o companie, ce s-ar alege de ea astăzi? Aţi avea încredere să investiţi în ea?
Dacă, compania în care investiţi lună de lună, este în acest moment într-o criză cu extrem de multe necunoscute? Pe lângă criza externă, se adaugă o criză internă, cu oameni care sunt în conducerea executivă de 30 de ani pe diferite funcţii şi care acum se bat, din nou, pentru un post de director executiv, financiar, operaţional şi aşa mai departe.
Nu este clar deloc cine vrea să conducă, cine nu vrea, şi, mai ales, ce plan de conducere a companiei are, în afară de vorbe goale de conţinut.
Dumneavoastră, ca acţionari, aţi avea încredere să vă mai puneţi banii într-o astfel de companie?
Să presupunem că firma este listată la bursă. Ce s-ar întâmpla acum cu valoarea României? Urmărim cu toţii negocierile dintre partide, la Vila Lac sau unde-or mai fi. Cu fiecare ştire ce apare, unde s-ar duce valoarea acţiunilor companiei?
Peste toate acestea se adaugă că România intră în 2021 fără buget, pentru, cred, al treilea an la rând. Cunoaşteţi vreo companie de încredere care să intre în noul an fără buget?
Ziarul Financiar întreabă de câţiva ani încoace de ce oamenii care s-au remarcat în business nu au făcut pasul în politică. Răspunsul unor lideri de business şi bancheri de calibru este dezarmant de sincer: „În business sunt rigori, standarde, disciplină şi rezultate concrete. Nu m-aş regăsi în mocirla numită politică.”
Întrebarea care rămâne, totuşi, pentru cei care nu vor să se implice în conducere şi pentru cei care sunt prea dezamăgiţi ca să mai rămână în ţară, este pe mâinile cui rămâne această Românie în care, vrem nu vrem, suntem acţionari şi investim lună de lună?
