Preşedintele Iohannis, după întâlnirea cu guvernatorul Isărescu: ”avem programe, avem soluţii pentru finanţarea deficitului bugetar”.
Ce a uitat preşedintele, în această declaraţie, a fost să pună un “nu” în faţa fiecărui verb.
“Ne dorim cu toţii să avem o finanţare bună pentru deficit, ca să nu fie nevoie de măsuri suplimentare de austeritate.”
Ce înseamnă asta?
Dacă mergem la DEX, “austeritate” înseamnă “severitate”, “sobrietate” şi multe altele care încep cu “S”. Aşadar, avem “severitate”, poliţiştii cu chitanţierul în mână. Sobrietate? Avem. popi închişi în mănăstiri. Ce ne mai trebuie? Parcă era vorba de ceva parale? Aha!
Această declaraţie trebuie citită bine. Hai să o mai citim o dată.
“Ne dorim cu toţii să avem o finanţare bună pentru deficit, ca să nu fie nevoie de măsuri suplimentare de austeritate.”
Cine dă finanţarea? Şi cine austeritatea?
Cam doare rău aici. Nimic din aparatul de stat nu a fost mişcat. O armată. Este greu pentru toţi, niciun om din aparatul de stat nu trebuie disponibilizat, orice demitere, azi, şi în mediul public şi în cel privat, ar întări spaima. Dar nu se poate ca 70% din veniturile statului să meargă în pensii şi salarii. Finanţarea deficitului pentru ce? Pensiile sunt mici în RO. Trebuie majorate. Dar guvernul nu are curajul să spună că majorarea pensiilor cu 40%, prevăzută într-o lege dintr-o altă epocă economică, nu are acoperire. Nu avea nici înainte. E ca şi cum am spune că nu avem voie să dezgropăm dinozauri, să nu le tulburăm memoria.
Preşedintele vorbeşte de deficit. Face bine. 10% anul acesta, 10% în anul ce vine. Cine împrumută România în aceste condiţii ?
Frank Chodorov („The Rise and Fall of Society”, 1959), arată simplu: o obligaţiune guvernamentală este la fel de solidă ca o garanţie fermă a unui cetăţean privat. O obligaţiune a statului nu este altceva decât o obligaţie a cetăţeanului de a plăti impozite.
Cu ce plăteşti datoria nouă, dacă banii s-au dus şi se vor duce pe apa sâmbetei?
“Ne dorim cu toţii să avem o finanţare bună pentru deficit, ca să nu fie nevoie de măsuri suplimentare de austeritate.” – spune dl Iohannis. Şi dacă nu?
Preşedintele anunţă de fapt majorarea taxelor. Dar nu are curajul să o spună. Guvernul nu are o altă soluţie în afara majorării taxelor. Dar nu are curajul să o spună. Desigur, preţul politic este greu.
