Opinii

Capcanele regimului microîntreprinderilor: Cinci motive pentru care este mai bună impozitarea pe profit decât cea pe cifra de afaceri

Capcanele regimului microîntreprinderilor: Cinci motive...

Printre modificările aduse Codului Fiscal în vigoare din ianuarie 2018, se numără creşterea plafonului de încadrare în sistemul de impozitare al microîntreprinderilor de la 500.000 euro la 1 milion EUR. De asemenea, se elimină posibilitatea companiilor de a opta pentru aplicarea impozitului pe profit. În urma unor analize interne, la 31 decembrie 2016 aproximativ 96% din companiile din România îndeplineau condiţiile pentru încadrarea în regimul microîntreprinderilor.

În comunicatul de presă emis de autorităţi se argumentează că măsura este benefică pentru mediul de afaceri, întrucât se reduc atât sarcina fiscală, cât şi costurile administrative cu calculul impozitului.

În opinia noastră însă, sunt multe situaţii în care aplicarea regimului microîntreprinderilor nu numai că nu aduce niciun beneficiu, dar poate fi chiar mai costisitoare pentru companii.

În primul rând, este vorba de companiile care realizează pierderi şi care, prin aplicarea regimului microîntreprinderilor, nu vor putea reporta şi deduce aceste pierderi din profiturile viitoare. În plus, aceste companii vor plăti şi impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Dacă ne raportăm la datele financiare pentru anul 2016, aproximativ 47% din companii se vor afla în această situaţie.

În al doilea rând, vor fi afectate companiile care realizează marje mici de profit şi care, aplicând regimul microîntreprinderilor, vor plăti de fapt mai mult decât ar fi plătit prin aplicarea impozitului pe profit. Acesta este cazul pentru companiile cu o marjă de profit raportată la venituri mai mică de 6,25%, respectiv 14% din companiile din Romania conform datelor pentru anul 2016.

În al treilea rând, companiile care aplică regimul microîntreprinderilor nu pot beneficia de facilităţile din sfera impozitului pe profit – de exemplu scutirea pentru profitul reinvestit, facilităţile pentru activităţi de cercetare-dezvoltare (deducerea suplimentara de 50% şi  scutirea de impozit pe profit), amortizare accelerată sau de creditul fiscal pentru sponsorizare.  În condiţiile în care numeroase companii sunt implicate în acţiuni de responsabilitate socială corporativă, descurajarea sponsorizărilor prin eliminarea facilităţilor fiscale va crea un impact negativ şi asupra ONG-urilor care depind de sponsorizări ca sursă de finanţare.

În al patrulea rând, companiile care aplică regimul microîntreprinderilor nu pot aplica prevederile mai favorabile prevăzute de directiva mama-filiala. Astfel, în cazul în care plătesc dividende către o societate mamă rezidentă în alt stat membru al Uniunii Europene, vor reţine impozit la sursă 5% (dacă nu există un tratat de evitare a dublei impuneri mai favorabil).

Nu în ultimul rând, companiile de holding cu venituri anuale sub 1 milion de EUR nu mai pot aplica regimul de scutire al veniturilor din dividende şi câştiguri de capital. Chiar dacă la sfârşitul anului veniturile totale depăşesc 1 milion EUR, aceste companii tot vor avea de plătit impozit pe veniturile microîntreprinderilor, pentru că regimul de impozit pe profit se aplică exclusiv din trimestrul în care plafonul este depăşit (deci impozitul pe veniturile microîntreprinderilor plătit până la momentul respectiv nu se recuperează).        

În concluzie, s-ar părea ca un număr semnificativ de companii vor fi afectate de noile reglementări. Aşadar, subliniem necesitatea de revedea aceste prevederi în procesul de aprobare a legii în Parlament – în special introducerea opţională a sistemului - astfel încât măsura să îşi atingă scopul, acela de a stimula dezvoltarea economică a sectorului întreprinderilor mici si mijlocii, inclusiv al antreprenoriatului românesc.

Cum se pot pregăti aceste companii? Chiar dacă regimul microîntreprinderilor este unul obligatoriu, cu o bună planificare şi o definire cât mai atentă a strategiei, companiile pot adresa potenţialul impact negativ al acestor prevederi.  Spre exemplu, printr-o bună politică de distribuire de dividende (chiar înainte de sfârşitul acestui an) sau o regândire a alocării funcţiilor şi structurii veniturilor în cadrul grupurilor de companii.

Ionuţ Simion, Country Managing Partner, PwC România

Raluca Popa, Director, Consultanţă Fiscală, PwC România

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO