In dimineata in care cititi randurile acestea, trupele aliate vor fi ajuns la Bagdad. Sigur, nu in oras, ci in fata pozitiilor armatei irakiene, gata de marea confruntare care va decide nu numai soarta Irakului, ci si evolutia economiei mondiale in urmatorii ani.
Nu va tineti rasuflarea, cum spune o expresie americana. Dupa ce n-au reusit sa se asigure ca localnicii sunt cu adevarat bucurosi de musafiri, fortele aliate au acum o singura mare speranta: ca irakienii din fata Bagdadului ii vor astepta pentru o confruntare in camp deschis. Una in care americanii isi pot folosi toate avantajele si in care inamicii lor sunt candidati siguri la infrangere. Dupa cum au mers lucrurile de la inceputul acestei invazii, ii putem banui de multe pe irakieni, nu insa si de prostie. Razboiul va fi dus, cel mai probabil asa cum a inceput: in termenii dictati de localnici, si nu de corpul expeditionar. Logica militara cea mai simpla, se tem analistii occidentali, cere irakienilor din Garda Republicana sa se retraga in oras si sa duca un razboi de gherila, casa cu casa, intr-un oras cu cladiri scunde, perfecte pentru pozitii defensive. Bagdadul e un oras in care au mai ramas probabil cel putin 4 milioane de locuitori , un oras intins pe spatii foarte mari si in care avantajul principal al americanilor, dominatia aeriana, nu foloseste la mare lucru in afara de a da lovituri de imagine propriei cauze, daca victimele intre civili incep sa creasca.
Sigur, un razboi lung favorizeaza toate scenariile proaste, de la interventii la ONU ale tarilor arabe si pana la rascoale cu iz islamist in statele din jur. Pe asta mizeaza si chemarea la jihad a lui Saddam din discursul de ieri, in egala masura un apel disperat si o provocare pentru solidaritatea pan-araba. Mai mult, daca se va dovedi ca rusii au furnizat echipament militar irakienilor (in special sisteme de bruiaj impotriva bombelor ghidate GPS, dupa cum afirma Washington Post), razboiul rece dintre Statele Unite si coalitia pacifista Franta-Germania-Rusia ar putea sa intre intr-o noua faza, si mai inghetata si mai de lunga durata.
Cea mai mare miza pentru America e insa alta: pastrarea aurei de invincibilitate a fortelor sale armate. Si asta pentru ca ea garanteaza mare parte din ordinea mondiala in acest moment. O America infranta sau cel putin implicata intr-un Vietnam 2 (Titlu provizoriu: Razbunarea lui Ho Si Min) nu mai poate bate cu pumnul in masa tututor micilor si mai marilor despoti ai lumii.
In aceste conditii, spre Bagdad se uita acum multi investitori, care vor lua poate zilele acestea decizii strategice extrem de importante. Nu e neaparat de ales intre piata americana sau cea europeana, ci intre un tip de viitor si altul. Intre viitorul cu un singur politist mondial si cel in care mai multi raufacatori se joaca de-a hotii si vardistii cu cativa lideri zonali alminteri onorabili. Care, dealtfel se vor ocupa si de ordinea globala, in timpul liber si cu mijloacele mai degraba modeste care le stau la dispozitie.
Pana atunci insa, jucam la Bursa de la Bagdad. Dupa cateva zile in scadere, iata ca actiunile Hussein s-au stabilizat. Sa asteptam insa raportul semestrial - poate ca nu va face profit anul acesta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
