Misiunea Fondului Monetar International (FMI) abia a plecat, dar tema ratarii Acordului ramane inca de actualitate. Stim ca FMI s-a suparat pe actualul guvern pentru ca duce o politica fiscala si bugetara imprudenta. Aceeasi greseala este continuata si in constructia bugetului din 2006, expertii Fondului atragand atentia asupra pericolelor pe care economia romaneasca va trebui sa le infrunte: instabilitate si lipsa de predictibilitate.
Pentru prima data in multi ani, aceeasi echipa FMI are o pozitie critica si fata de politica BNR, conducerea acestei institutii avand de suferit "un dus rece". Guvernatorul BNR ne linisteste, spunandu-ne ca a venit momentul "istoric" ca Romania sa-si ia soarta in propriile maini, ca Romania trebuie sa devina responsabila - de parca pana acum nu ar fi fost - si ca mixul de politici monetare si fiscale va conduce la pastrarea echilibrelor financiare (oare de 10 luni incoace de ce nu se intampla acest lucru?).
Comunicatele si interventiile publice ale oficialilor romani incearca din rasputeri sa minimalizeze esecul si sa linisteasca populatia spunand ca este mai bine ca a plecat FMI-ul si ca a lasat Guvernul roman si BNR sa lucreze in liniste.
Este pentru prima data, dupa 1989, cand credibilitatea BNR este pusa la indoiala. Politica aplicata in 2005 a condus la inregistrarea unor pierderi semnificative, lucru care se prefigura de la sfarsitul anului trecut. Din pacate, aceste pierderi nu mai pot fi acoperite din reevaluari pe care BNR le facea in fiecare an. Si astfel, asistam pentru prima oara la adaugarea pe lista deficitelor publice a unui nou actor: BNR.
Toata lumea se intreba de ce pierderea inregistrata de catre BNR, estimata la aproximativ 1% din PIB, este periculoasa. Este foarte clar ca aprecierea spectaculoasa a monedei nationale, cu repercusiuni puternice asupra mediului de afaceri (in special asupra exportatorilor), ar fi trebuit sa conduca la o calmare a ratei inflatiei. Reducerea inflatiei costa mult, iar costul il plateste BNR. In acest an, costurile operatiunilor de sterilizare au provocat pierderi care s-au adaugat celorlalte deficite publice, respectiv al bugetului general consolidat si cel al societatilor de stat.
In acelasi timp, exista o tema foarte interesanta: care va fi destinatia veniturilor obtinute din privatizarea BCR, CEC si a utilitatilor publice? Care mai de care incearca sa foloseasca miliardele de euro fie pentru crearea unor megastructuri institutionale, fie pentru imbunatatirea sistemului de pensii, fie o combinatie a acestora. Trebuie sa subliniez de la bun inceput ca oricare dintre aceste solutii determina cheltuieli publice suplimentare, respectiv deficite bugetare.
Fiind ultima veriga intr-un sistem economic, stim ca BNR trebuie sa puna gunoiul sub pres. Tintirea inflatiei si stabilitatea financiara sunt doua componente de baza ale politicii Bancii Nationale. De aceea cred ca solutia cea mai buna, pe termen mediu si lung, pentru consolidarea acestei institutii este ca sumele provenite din procesul de privatizare sa fie utilizate in exclusivitate pentru recapitalizarea BNR.
Este posibil sa fie singura solutie care poate relansa in mod corect si transparent politicile publice legate de sistemul de infrastructura si sistemul de pensii, prin intermediul bugetului general consolidat.
Aceasta solutie ar oferi BNR posibilitatea de a-si coordona mai bine politicile sale, rupandu-se de interventiile politice, in masura sa-i afecteze si mai grav credibilitatea si sustenabilitatea.
Spuneam mai demult, "nu trageti in BNR!". Am crezut si cred ca este singura institutie capabila, pe fundalul instabilitatii politice existente la ora actuala in Romania, sa mentina echilibrele macroeconomice. Dar, in acelasi timp, cred ca pastrarea credibilitatii acestei institutii nu poate fi realizata decat prin intarirea capacitatii sale financiare.
* Mihai Tanasescu este deputat PSD, fost ministru al finantelor (2001-2004)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
