Opinii

Banii nu iubesc democraţia?

Banii nu iubesc democraţia?

Autor: Iulian Anghel

08.06.2015, 17:03 1069

Lira turcească s-a depreciat astăzi, în prima parte a zilei, cu 5% - un minim istoric. Iar principalul indice al bursei din Istanbul a coborât cu mai mult de 8%, după ce AKP, partidul aflat la putere de 13 ani, a pierdut majoritatea absolută în Parlament.

Ceea ce este o veste excelentă pentru democraţia “de tip occidental”, este un coşmar pentru pieţele “de tip occidental”.

Alegătorii turci, arată Mediafax, au pus capăt duminică majorităţii absolute de care dispunea AKP (Partidul Justiţie şi Dezvoltare) în Parlamentul de la Ankara, susţinut făţiş de preşedintele Recep Erdogan. AKP a câştigat alegerile, dar nu va putea guverna decât în coaliţie.

De ce cad pieţele? Il iubesc ele pe Erdogan şi nu iubesc împărţirea puterii?

Nu se poate ignora perioada de creştere a economiei ţării sub Erdogan. De prin 2002, când influenţa lui începea să se facă simţit, şi până azi, PIB-ul real a Turciei aproape s-a dublat. PIB-ul mondial a crescut din 2000 până în 2012 cu 45%, iar al Turciei cu 65%. Dar, în aceeaşi periodă, PIB-ul ţărilor emergente, China, India, Bangladesh şi Indonezia a crescut cu 95%.

De ce cad pieţele în Turcia?

Pentru că pieţelor nu le place instabilitatea, va spune, fără să clipească, un student la Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti.

Dacă îl vei întreba, mai departe, cine sunt “pieţele” va avea destule dificultăţi.

Cine sunt “pieţele” până la urmă, cele care pot şubrezi, dacă nu îngropa ţări?

Trăim într-o lume în care ne-am obişnuit să privim la alţii cu compasiune. Nu suntem în România noastră în aceeaşi situaţie fericită ca Germania, Marea Britanie sau Italia, dar uşor-uşor începem să le copiem comportamentul. Modelul capitalist ne subjugă prin succesul lui formidabil. Vrem bani, vrem vacanţe, vrem pensii decente.

Cei mai şcoliţi dintre noi susţin că modelul succesului economic al unui întreg etos este ombilical legat de gradul de democraţie la care el ajunge.

Şi, atunci când o ţară precum Turcia, fără să fie o dictatură, este totuşi o democraţiei despre care cunoscătorii spun că este fragilă, face un pas spre pluralism, pieţele cad. Nu este bine pentru “pieţe” consolidarea democraţiei în Turcia?

Cine sunt “pieţele”?

Sume imense aflate pe pieţe caută “randamente”. SUA, prima democraţie a lumii, învârte în “pieţe” 22.000 de miliarde de dolari din pensii private – o dată şi jumătate cât PIB-ul ţării. 1.500 de miliarde de dolari, banii de pensii ai australienilor, caută şi ei debuşeu. În Europa, volumul pensiilor private ce caută câştig este undeva spre 15.000 de miliarde de euro, cât întreg PIB-ul Uniunii.

Nu încape îndoială că o părticică din aceşti bani s-au învârtit pe bursa Istambul. Că s-au învârtit în pieţele din Rusia, supusă acum embargoului. Nimeni nu mai ştie dacă nu cumva cu aceşti bani s-au cumpărat tancuri, rachete, dacă nu cumva sunt folosiţi în războaiele din Orient sau în scandalul de la FIFA.

Şi cui îi pasă? “Pecunia non olet”, zice Vespasian.

Acum să nu creadă cineva că nu este bine să pună bani deoparte pentru pensie pe motiv că ei ar putea ajunge să ajute cine ştie ce răscoală, aiurea. Sau că nu este bine să investeşti într-un fond ca să-ţi păstrezi sau să-ţi înmulţeşti banii. Nicidecum!

Dar ne-ar folosi într-un fel să ştim circuitele ascunse ale lumii.

Aşa cum un om educat ştie că trebuie să-şi facă periodic un control medical nu pentru că ar fi bolnav, ci tocmai pentru a preveni o boală, aşa şi a judeca fără partipris-uri lumile noastre paralele ar folosi enorm.

Nu putem pretinde, în fond, că iubim democraţia, dar că nu suntem de vină noi că banii noştri nu o iubesc.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO