Din cei 20 de ani petrecuţi în domeniul investiţiilor, anul trecut a fost cel mai complicat, deşi, la final, cel puţin economic, lucrurile au fost mult mai bune decât ne aşteptam în martie - aprilie. Această combinaţie de criză medicală cu criză economică a fost ceva ce nu am mai experimentat, iar anul trecut a reprezentat de fapt trei ani în unul.
Dacă în primele două luni criza medicală era un subiect aflat la 7.000 de km, iar business-ul se desfăşura ca de obicei, apoi a urmat o perioadă de incertitudine maximă. Nivelul de incertitudine din martie până în mai poate doar în octombrie 2008 l-am mai văzut. Apoi, din iunie, economia s-a redeschis, s-a văzut o revenire.
Însă ceea ce a făcut trecerea de la o perioadă de incertitudine foarte mare la una de cvasi-normalitate a fost intervenţia fără precendent a băncilor centrale şi a statelor. Dacă statele şi băncile centrale nu ar fi intervenit în maniera în care au făcut-o, ar fi fost foarte uşor să derapăm într-o zonă total necontrolabilă.
Băncile centrale şi guvernele având experienţa crizei din 2008, au pompat bani în economie, au luat măsuri foarte viguroase. Oamenii şi companiile au fost într-un fel sau altul ajutaţi, iar asta a făcut ca începând cu semestrul al doilea a lui 2020 să fie o situaţie oarecum apropiată de una normală.
Ca să punem lucrurile în context, pe parcursul anului trecut FED-ul (banca centrală a SUA) a injectat 2,7 trilioane de dolari în economia americană prin achiziţii de titluri financiare (obligaţiuni de stat, corporative etc), iar US Treasury (Departamentul Trezoreriei Statelor Unite parte din guvernul american) a pompat circa patru miliarde de dolari în economie prin scheme de creditare (împrumuturi) şi ajutoare nerambursabile (grants).
Din estimările eminentului economist american, Larry Summers, am asistat la cel mai mare pachet de stimulare economică cu o scară relativă a angajamentelor guvernamentale similară celor înregistrate de SUA în Al Doilea Război Mondial. Dacă pachetul de stimulare economică şi lichiditate injectat în timpul administraţiei Obama a reprezentat circa jumătate din pierderea în activitate economică înregistrată de SUA în timpul crizei din 2008, pachetul injectat în economie în 2020 a reprezentat în estimarea lui Larry Summer aproximativ de şase ori pierderea de activitate economică generată de criza Covid în 2020.
Aceasta şi explică în mare parte de ce indicele principal al pieţei americane (S&P 500), după o cădere de aproximativ 35% în februarie - martie 2020, a avut o revenire spectaculoasă în jurul a 68% până la sfârşitul lui 2020 faţă de minimele din martie (similar multor alte pieţe şi clase de active). Această dinamică a fost replicată la o scară mai mică în diverse economii ale lumii (în special în economiile dezvoltate, unde eforturile bugetare sunt usor de finanţat), inclusiv la noi.
În lipsa unei intervenţii extrem de viguroase a băncilor centrale şi a statelor, este uşor să ne imaginăm consecinţe dramatice, de o amploare semnificativ mai mare celor din 2008 având în vedere că în trimestrul al doilea din 2020, economia americană a căzut cu 32,9%. Este vorba de cea mai mare cădere în activitatea economică din 1928 încoace, adică de la Marea Criză Economică (the Great Depression) care s-a propagat la nivel global în perioada interbelică şi a durat jumătate de deceniu.
De această dată, s-a văzut de la primele semne ale pandemiei că băncile centrale urmau să acţioneze mult mai viguros, mult mai ferm decât au făcut-o în trecut pentru a susţine economia. Băncile centrale au intervenit rapid pentru a asigura lichiditate amplă şi costuri reduse de finanţare în pieţele financiare prin diverse pârghii, inclusiv achiziţii ale unor clase de active mai riscante (obligaţiuni structurate – Asset-backed securities, obligaţiuni corporative ale unor companii riscante/High yield) pe care nici în cursul crizei din 2008 nu au avut suportul politic şi voinţa decizională de a le include în programele lor de răscumpărare de titluri.
În plus, guvernele unor ţări dezvoltate (SUA, UE) au intervenit rapid cu măsuri de a furniza lichidităţi către companiile mici şi mijlocii (programe de creditare, garantare, ajutoare nerambursabile, amânarea de la plata unor taxe etc) şi către populaţie. În SUA, au fost ajutate inclusiv persoanele neafectate financiar în mod direct de criza Covid-19. Practic, guvernele au susţinut acele zone ale economiei unde pârghille de intervenţie ale băncilor centrale sunt limitate.
În cazul nostru, al Black Sea Fund, poziţia noastră a fost ca pentru toate proiectele, pentru toate tranzacţile pe care le aveam în curs, să găsim soluţii prin care să mergem mai departe. Nu neapărat în aceeaşi formulă sau în aceeaşi evaluare a tranzacţiei ca înainte de 1 martie, dar să găsim o soluţie să putem avansa cu proiectele respective. Ne-am dorit să gasim metode din prisma evaluării şi structurării tranzacţiilor astfel încât să administrăm riscul şi incertitudinea performanţei financiare a companiilor în 2020.
Viziunea noastră a fost ca într-o formă sau alta începând cu 2021 lucrurile ar trebui să îşi revină. Iar singurul risc major al tranzacţiilor era cel legat de performanţa din 2020. De asemenea, am fost atenţi ca acele companii cu care eram în discuţii să aibă resursele de lichiditate pentru a susţine şocul unui an financiar dificil. Nu voiam să intrăm în companii care să fie foarte fragile şi să fie măturate de criză. Într-o perioadă obişnuită nu te uiţi foarte atent la lichiditate, te uiţi mai degrabă la rezultatele din ultimii doi - trei ani, dar într-o perioadă cum a fost 2020 trebuia să ne asigurăm că acele companii aveau resursele necesare pentru a trece peste criză.
Pentru Theta şi DigiRay am găsit soluţii astfel încât în final antreprenorii să nu fie penalizaţi pentru performanţa anului 2020. Am vrut să găsim structuri prin care ceea ce ar fi pierdut antreprenorii pe hârtie în 2020 să aibă ocazia să recupereze în 2021-2023 fie prin acţiuni, fie prin sume de bani.
Cine a vrut să facă tranzacţii în 2020, le-a făcut. De exemplu în martie anul trecut, noi am ales să facem o pauză în discuţiile cu o companie, am pus proiectul pe hold, dar un alt fond a avut o viziune mai îndrăzneaţă decât a noastră. Noi, în acel moment, în martie 2020, în mod sincer am vrut să facem o pauză de gândire şi evaluare privind proiectul respectiv, dar, când ne-am întors la discuţii în iunie, era prea târziu.
Ceea ce a contat în toată această pandemie a fost ca ambele părţi - fondatorul şi noi – să discutăm deschis şi să găsim un mod constructiv de a administra momentele de incertitudine.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Fondul de investiţii Black Sea Fund a fost lansat în decembrie 2018 de către Arin Ion, Matei Păun, Cornel Fumea şi Adrian Vasile. Fondul are un buget de 43 de milioane de euro, iar până acum a investit în companiile Intermedio General Group S.A. (Theta), Clinica Dentară S.A. (DigiRay) şi D-Toys S.A. Black Sea Fund este interesat în special de companii de marime medie, iar investiţia per companie este între 3 şi 8 milioane de euro.
