Cand Europa nu ne-a dat ce am vrut - mult dorita economie de piata valabila - pe malul Dambovitei s-au starnit tot felul de reactii pasionale, demne mai curand de un alcov cu matasuri si dantele, dar total straine de ceea ce se emite, in practica consacrata, din zona cu aer rarefiat a politicii la varf.
L-am auzit cu mare mirare pe premier vorbind, nici mai mult nici mai putin, de o traducere a Comisiei Europene facuta "fara suflet". Parea mai curand raspunsul unui barbat "tradus", decat ceea ce ar fi trebuit in fapt sa fie: recunoasterea ca oficialitatile romane nu au fost in stare sa-si duca eficient, pana la capat, actiunile de lobby si au sfarsit prin a se impotmoli in mlastina unui calificativ care seamana cu "adio (deocamdata), dar raman cu tine".
Bineinteles ca reprezentanta Comisiei Europene la Bucuresti, ramasa perplexa, a fost in continuare "fara suflet" si a trimis scurt guvernul la obiectivitate si la sensurile limbii engleze, o limba concisa, in care sufletul este foarte ascuns.
Se pare ca pe unda acestor reactii, Opozitia a prins si aripi, gasind de cuvinta sa se manifeste tot in spiritul alcovului. Theodor Stolojan a recunoscut franc ca, in ceea ce priveste politica externa, s-a lasat sedus de "cantecul de lebada" al lui Nastase, de "vorbele mestesugite" ale aceluiasi, si drept urmare, considerandu-se inselat, va intra in contact direct cu autoritatile de la Bruxelles, pentru a afla de acolo realitatile vietii.
Pentru ca in toata aceasta poveste trebuia sa existe si ceva bun, PSD si guvernul sau si-au reperat (sau reparat) onoarea la un Consiliu National. O sedinta cenusie in care au fost condamnati "falsii prieteni care au dus partidul pe drumuri laturalnice" si in care a fost ridicat la ceruri "votul de incredere fenomenal" care a bagat partidul in ceea ce isi dorea la fel de mult ca economia de piata valabila - Internationala Socialista.
Despicatorii firului in patru poate au gandit in acel moment ca PSD-ul, gasindu-si in cele din urma fericirea sub soarele sud-american, a sters ceturile Bruxelles-ului cu amintirea plajelor braziliene.
Tonifiat de aceasta, PSD a atacat tot ce se poate ataca. Problemele interne - si ele exista - au fost date la coada. Nu a fost partidul unui guvern din care au plecat trei ministri pe usa din dos, nici partidul faunei lui Mischie si nici partidul pe care referendumul l-a adus in pragul atacului de cord.
A fost partidul pentru care opozitia este o pacoste si nu o realitate a democratiei. Virulenta atacurilor lansate de la tribuna a fost aprobata printr-o tacere ordonata. Pe vremuri, "obiectele de lux" ale partidului vorbeau in asemenea ocazii si mai auzeai ca trebuie sa se schimbe ceva in PSD.
Este bine sa ai "rebelii" tai, pentru ca asta te legitimeaza credibil. Acum nu mai auzi vorba colorata a lui Oprescu sau calambururile lui Cazimir. Azi, rebelii si glumetii din PSD au amutit.
L-am auzit in schimb pe ministrul de interne vorbind, ca din dosul perdelei alcovului, despre diferenta dintre barbati is-ar putea simti preocupat de asa ceva. Nici varsta, nici prestanta, nici experienta de viata nu-l recomanda ca avand indoieli adolescentine.
Va intrebati poate unde este locul lui Ion Iliescu in toate aceste tribulatii politico- sentimentale? Ion Iliescu tocmai s-a intors dintr-un lung turneu in care a dansat samba, cu prospetimea omului pentru care politica este o meserie. Nu bine s-a intors si a primit o scrisoare, nu discreta ci deschisa, de la Adrian Nastase, in care cel din urma il invita sa converteasca "spiritul Snagovului" intr-un forum pentru Europa.
Ceea ce dovedeste ca Ion Iliescu ramane, spre binele sau spre nefericirea noastra, portul linistit unde acostezi dupa ce te-ai hartuit cu cine apuci si ca toate drumurile duc la presedinte.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
