Un impozit global pe profit la o rată ”minimă” de 15%, aşa cum s-au angajat recent 132 de state membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), ar aduce venituri suplimentare de peste 150 de miliarde de dolari anual guvernelor din întreaga lume.
Acest lucru ar genera mai mulţi bani pentru state, care nu ar veni, însă, singuri, ci însoţiţi de incertitudini şi potenţiale riscuri.
Doar că, aşa cum o arată cele mai recente declaraţii, ”reforma fiscală a secolului”, cum a fost numită această măsură, ar putea însemna, în primul rând, că sumele mari vor reveni în continuare celor mai puternici, într-un moment în care ţările mici se văd oricum deposedate de bani, prin structurile şi schemele de profit existente în paradisurile fiscale. În al doilea rând, se traduce prin creşterea poverii fiscale pentru investiţii peste tot în lume. Cu alte cuvinte, da, noua politică limitează puterea paradisurilor fiscale, dar va reuşi ea să construiască echitatea fiscală, aşa cum clamează? Va grăbi redresarea economică globală?
Efortul politic de a limita transferul artificial de profit şi beneficiile utilizării jurisdicţiilor cu impozite reduse s-a concentrat, aşa cum s-a văzut în ultimele săptămâni, pe adoptarea unui impozit minim global aplicabil marilor corporaţii multinaţionale. Astfel, în timp ce noul impozit ar putea acţiona ca un mecanism de protecţie la normele actuale privind taxarea profitului, el ar creşte, inevitabil, şi povara fiscală asupra investiţiilor peste tot în lume. Or investiţiile străine directe (ISD) sunt sensibile la cotele de impozitare, iar un impozit minim global ar avea un impact direct asupra deciziilor companiilor multinaţionale.
Pentru a-i atenua efectele economice negative, factorii de decizie ar trebui să se asigure că atât rata minimă, cât şi baza impozabilă la care se va aplica noua cotă sunt concepute în aşa fel încât să nu denatureze deciziile de investiţii, ci să acţioneze ca un mecanism real de protecţie la normele existente privind impozitul pe profit. Companiile care utilizează în prezent jurisdicţii cu impozite reduse pentru a facilita investiţiile ar vedea o creştere semnificativă a impozitelor asupra proiectelor lor actuale şi se vor confrunta cu un nou factor de descurajare fiscală pentru proiectele viitoare - efect ignorat de mulţi factori de decizie politică. Rezultatul ar fi mai puţine investiţii străine directe (ISD) şi o creştere economică globală mai lentă. Oricum, creşterea ISD la nivel mondial s-a oprit înainte de pandemie, iar ISD-urile au scăzut în 2020 până la cel mai mic nivel din 2005, aşa cum o arată inclusiv studiul EY Romania Attractiveness Survey.
Înţelegerea modului în care un impozit minim global ar putea avea un impact negativ asupra investiţiilor transfrontaliere şi modul de evitare a acestui rezultat vor fi esenţiale pentru ca ISD-urile globale să se recupereze pe deplin în urma pandemiei, mai ales că tocmai acele companii care sunt vizate de un impozit minim global sunt cele care au o amprentă semnificativă în lume – milioane de angajaţi, miliarde investite. Şi aproape toate ţările mai mici, cum este şi România, mizează pe investiţii pentru o redresare-relansare economică rapidă.
Da, un impozit minim ar elimina multe dintre beneficiile canalizării investiţiilor prin jurisdicţii cu impozite reduse sau prin exploatarea tratatelor fiscale pentru a plăti impozite mici pe fluxurile de venituri transfrontaliere. Dar trebuie măsurat de mai multe ori, înainte de a tăia o dată – pentru că aşa cum spuneam, trebuie examinate cu atenţie consecinţele.
Evaluarea impactului economic al măsurii realizate de OCDE spune că introducerea unui nivel minim de impozitare a profitului ar avea cea mai mare creştere a cotelor medii efective de impozitare pentru hub-urile de investiţii – adică acolo unde sunt concentraţi cei mai puternici investitori şi cele mai mari investiţii.
Pe de altă parte, propunerea OCDE are în vedere furnizarea unei deduceri pentru substanţa economică măsurată printr-un procent din valoarea activelor corporale şi a costurilor de ocupare - aşa-numita ”substance carve-out”. Astfel, regulile vor prevedea o formulă standard care va exclude o sumă de venit de cel puţin 5% (în perioada de tranziţie de 5 ani, cel puţin 7,5%) din valoarea contabilă a imobilizărilor corporale şi salariale. Va fi prevăzută şi o excludere de minimis.
În plus, la acest moment nu este clar ce se va întâmpla cu cele şapte ţări care nu au semnat acordul – între care şi Irlanda, Estonia şi Ungaria. Grace Perez- Navarro, director adjunct al Centrului OCDE pentru Politică şi Administrare Fiscală, a vorbit chiar zilele acestea despre ”angajarea constructivă” a acestora, fără să poată oferi mai multe detalii. Din câte lasă Perez Navarro să se înţeleagă, ţările ar dori să vadă cum se desfăşoară negocierile, înainte de a se angaja în ceva. În declaraţiile sale, preşedintele estonian, de pildă, spune că nivelul impozitului pe profit este deja peste minimul propus (20%) şi nu are companii care să se încadreze în noile reguli. ”Ţara încearcă doar să confirme compatibilitatea cu legislaţia internă înainte de a se angaja”, declara Kersti Kaljulaid, preşedintele estonian într-un interviu acordat CNBC.
Dar nici acordul formal semnat nu este suficient. Tot mai multe voci se întreabă cum va aplica China prevederile acordului. China, care, aşa cum se ştie, este pol de investiţii – anul trecut, a fost liderul global, pentru prima dată în istorie, la capitolul investiţii străine directe – cu 163 de miliarde de dolari, comparativ cu 134 de miliarde atrase de Statele Unite.
Calendarul este şi el un factor de presiune. Kate Barton, vicepreşedinta EY Global, vorbea la rândul său zilele acestea despre ”termenul foarte ambiţios” al OCDE de aprobare a măsurii, insistând asupra necesităţii unei analize cât mai atente. „Cred că o mulţime de ţări îşi vor reconsidera codul fiscal şi vor trece la noul standard, aşa că este, într-adevăr, o cursă spre mijloc. Dar va depinde foarte tare de cum arată codul fiscal din fiecare ţară”.
Şi asta pentru că schimbările propuse ar necesita un grad fără precedent de coordonare şi cooperare între ţările din întreaga lume, ceea ce creează un risc substanţial de incertitudine şi controverse fiscale complexe. Există, de asemenea, îngrijorări cu privire la faptul că noile norme ar putea duce la sarcini fiscale globale mai mari, inclusiv dintr-o dublă impunere.
Detaliile vor conta. Este important ca factorii de decizie politică să se reunească cu părţile interesate pentru a tranşa specificul tehnic al schimbărilor. Factorii de decizie fiscală trebuie să articuleze clar noile reguli şi cerinţe, astfel încât întreprinderile globale să poată avea claritate cu privire la obligaţiile lor fiscale. De asemenea, să instituie mecanisme pentru a atenua riscul dublei impuneri. În acelaşi timp, administraţiile fiscale guvernamentale să fie activate şi echipate pentru a pune în aplicare noile reguli în mod coordonat.
Ce ar fi de reţinut, dincolo de orice, este faptul că liderii globali trebuie să colaboreze pentru a realiza un sistem fiscal care să crească veniturile, dar şi să faciliteze comerţul şi investiţiile care alimentează economia globală. Acesta este un obiectiv în măsură să unească părţile interesate, în special în condiţiile în care economia globală încă se recuperează după o pandemie.
