Dobanzile in crestere, din SUA si din Uniunea Europeana, atrag capital. In pietele emergente, numerosi investitori isi fac bagajele.
Au plecat si de la noi investitori. Speriate, multe voci s-au trezit rostind: "S-a mers prea departe cu liberalizarea contului de capital si uite, acum, ne trezim ca fuge capitalul din tara". Cand incep sa contabilizeze, aduna laolalta si evaziunea fiscala, si banii spalati, si banii scosi in valize si pun totul in contul liberalizarii capitalului. Fara sa-si mai aduca aminte ca si in anii in care contul de capital era incuiat cu sapte lacate, fiind prevazut si cu sistem de alarma, bugetul tot era furat, tot se spalau bani, importante sume in valuta erau plimbate cu valizele. Fiindca astfel de fenomene
n-au nici o legatura cu statutul contului de capital: daca e incuiat sau descuiat. Mai mult: n-au nici o legatura cu contul de capital. Ele tin de economia necontabilizata.
Cat priveste liberalizarea contului de capital, circuitele se misca in dublu sens: banii nu doar ies din tara, ci si intra. Am vazut chiar ce n-am crezut ca se va intampla vreodata: ies mai putini bani decat vin in tara. Un fapt e cert insa: acolo unde banii nu sunt lasati sa iasa, nici nu vin.
Liberalizarea totala a contului curent, apoi liberalizarile treptate ale contului de capital au produs efecte benefice. Piata interna e continuu alimentata cu valuta.
Multi ani, inainte de liberalizarile contului curent si ale celui de capital, Banca Nationala nu avea capacitate de interventie, in primul rand din cauza ca rezerva valutara era restransa. Astazi, are o rezerva importanta, agonisita printr-o politica rationala. BNR acumuleaza continuu valuta si emite in schimb lei, pe care ii arunca pe piata, fiind apoi nevoita sa absoarba leii, pentru ca economia nu e capabila sa-i absoarba ea, in afaceri si investitii. Normal, Banca Nationala intervine ca sa apere leul. Important este ca are capacitatea sa faca acest lucru. Si ca intervine eficient, echilibrand piata.
Sigur, apar probleme de rezolvat, cum ar fi prezenta masiva pe piata valutara a investitorilor straini de portofoliu. Ei produc emotii mari, legate mai ales de faptul ca nu doar aduc, ci si... retrag capital. Asa este pe orice piata: investitia vine si pleaca. Banii care intra prin investitiile de portofoliu sunt bani care alearga de pe o piata pe alta, de pe un continent pe altul, de la un capat al planetei la altul. Asa alearga acesti bani. Important este ca piata romaneasca sa fie tare si sa reuseasca sa mentina, prin atractivitate, banii care vin. Nimeni nu poate sa-i mentina pe toti. Nici America, nici Japonia, nici Europa. Banii intra si ies continuu. Asa-i capitalul: "ratacitor".
Ar mai fi de notat un fapt pozitiv: ca piata romaneasca este capabila, in clipa in care capitalul pleaca, sa-i asigure schimbul. Investitorii vin aici cu euro sau cu dolari, ii schimba in lei, fac investitii de portofoliu in piata romaneasca, iar cand ei cred ca este cazul sa se retraga aduna valuta, o schimba in dolari sau euro si pleaca in alta parte. Iata ca piata romaneasca poate sa asigure repatrierea capitalului. Acesta este un lucru bun, pentru ca daca n-ar avea aceasta posibilitate, investitorii n-ar veni in Romania. Faptul ca vin, ca pleaca si ca pot sa plece, adica li se asigura schimbul de lei cu valuta este o nota buna, un semnal pozitiv pentru investitorii straini. Faptul ca oricand pot sa plece este un semn de soliditate a pietei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
