Opinii

Adrian Vasilescu: Producatorii romani: de unde vin, incotro merg (II)

21.11.2007, 20:03 19

De ce noi, romanii, nu avem mai multi bani ? Raspunsul e simplu de dat: pentru ca in Romania nu se fabrica mai multi bani! Nu am in vedere, aici, emisiunile monetare ale Bancii Nationale. Fiindca nu la BNR e cheia. La Banca Nationala, bancnotele, monedele sau moneda de cont ar putea fi emise in cantitati nelimitate. Problema e... acoperirea: orice emisiune monetara se transforma in bani adevarati abia dupa ce trece printr-un alt proces de fabricatie, cel din economia reala.
Aici, in economia reala, sunt adevaratele fabrici de bani. Una dintre aceste fabrici - pe care tarile dezvoltate mizeaza din ce in ce mai mult - poarta un nume la moda astazi: Serviciile. Avem si noi o astfel de fabrica, dar inca nu a fost restructurata. La noi sunt bani putini si pentru ca se produc putine servicii.
Da, astazi, in toata lumea se produc... servicii. Nu e ceva lipsit de sens. Sigur, noi stiam ca productia e... productie, cu cele doua sectoare de baza: primar si secundar. Cat priveste serviciile, gandeam ca ele sunt doar servicii. Sectorul tertiar al economiei. Cenusareasa deci.
Decenii la rand am fost invatati sa judecam asa. Vechile carti de economie, marxiste, ne invatau ca serviciile nu produc nimic, ele doar "vantura" productia facuta in alte sectoare. Ei bine, asa se gandea in "stil vechi", in Sistemul Productiei Materiale. Istoria a refuzat insa acest sistem. Tocmai din cauza ca nu reusea sa vada dincolo de productiile de otel, de petrol, de masini, in general de lantul industrial-agrar.
Serviciile nu erau considerate productie. Iar cei din servicii nu erau considerati producatori. Pentru ca adeptii Sistemului Productiei Materiale nu si le puteau imagina decat incapabile de a realiza venit national. Se spunea fara echivoc: ele doar redistribuie venitul national. Din aceasta cauza au si ramas in urma, la noi, comertul, turismul, transporturile, telecomunicatiile, serviciile in general. Pentru ca noi gandeam ca nu aduc venit national.
Istoria a infirmat aceasta prejudecata extrem de pagubitoare. Economia, in Uniunea Europeana, in alte zone dezvoltate, a inceput sa fie judecta in "stil nou". Sistemul Productiei Materiale, invechit, invaluit in mituri si tot mai mult infirmat de mersul lumii, a fost abandonat. Potrivit noului model - Sistemul Conturilor Nationale -, pe care oficial l-am adoptat si noi, serviciile sunt productie si aduc venit national. Potrivit unor calcule, noi am putea sa castigam numai din turism tot atata valuta cat incasam din intregul export al Romaniei. Daca turismul romanesc ar fi fost organizat ca la carte.
In general, serviciile nu sunt inca incurajate, fiind tinute in continuare la marginea economiei. Din acest motiv, ne aduc bani putini. Si pentru ca ele fac bani putini, statul incaseaza bani putini, iar societatea ramane saraca.
Productia (si producatorii) capata astazi un sens mult mai larg, incluzand fabricatia de bunuri materiale, dar cuprinzand totodata si alte activitati economice: lucrari, servicii. In acest sens, productie inseamna nu numai sa fabrici otel, dar si sa vinzi intr-un magazin, sa cazezi clienti intr-un hotel sau sa asiguri depozitarea in banci a economiilor populatiei. Toate avand caracter lucrativ. Urmarind deci castigul.
Asadar, producator este si proprietarul unei afaceri. Daca produce bani. Companiile, ca sa obtina profit, au nevoie de bani. De bani adevarati. Si de proprietari cu initiativa, cu raspundere si cu spirit de organizare. Daca ei vor exista, cat mai multi, ii va fi bine economiei si ne va fi bine si noua. Acolo unde ei nu vor exista, actionar strategic va ramane... statul, cu poverile, cu limitele si cu neputintele lui.
Societatea noastra are nevoie acum de un nou climat al afacerilor, in asa fel incat banii sa nu mai fuga in preturi, ci in investitii, in initiative economice, in dezvoltare. Ca sa ajungem aici insa, e nevoie ca statul sa cedeze, acolo unde trebuie, locul pietei. Si intreprinzatorilor privati.
Noua, romanilor, nu ne-a fost insa si inca nu ne este tocmai usor sa ni-l imaginam pe omul de afaceri in postura de muncitor. De producator de valori adaugate. Ne-a fost mai degraba la indemana, timp indelungat, din obisnuinta, sa-l consideram un speculant, un hot si sa-l facem raspunzator de tot ce ni se intampla rau. Fara sa vedem ca, de fapt, acest creator de valori adaugate este obligat sa le imparta cu mii sau cu zeci de mii de alti oameni. Cine-l obliga? Legatura lui cu profitul. Pe care ori il realizeaza si exista, ori nu-l realizeaza si dispare... ca om de afaceri.
Dependent de profit, pe care insa nu-l poate infaptui singur, omul de afaceri multiplica locuri de munca si salarii. Multiplica oferta de marfuri si de servicii dand sens pietei. Si multiplica banii. In ochii nostri insa, din cauza reflexelor vechi sau noi, staruie o alta imagine. Vedem, obsedant, doar averile adunate peste noapte, receptiile, limuzinele, banii cheltuiti in localuri de lux. Plus coruptia. Sigur, e si asta o realitate. Dar e nedrept ca sute de mii de intreprinzatori corecti, care pun in miscare piata, sa fie judecati public de-a valma cu cei ce se imbogatesc pe langa lege sau chiar incalcand legea. E nedrept in ceea ce-i priveste si daunator in ceea ce priveste societatea in ansamblu. Fiindca in loc sa activam un important motor al pietei il blocam.
Decenii la rand am cantarit otelul ce se aduna pe cap de locuitor. Si ne mandream. Numai ca, in realitate, produsul intern brut (indicator ce arata bogatia reala a unei tari, exprimand suma valorilor adaugate) creste nu numai daca se fabrica strunguri sau otel, ci si daca se construiesc spitale, scoli, cinematografe, hoteluri, piscine sau sali de jocuri mecanice. Sigur, investitia in industrie sau in agricultura este absolut necesara. Dar la fel de necesare sunt investitiile pentru deschideri de noi afaceri in comert, in turism, in toate domeniile.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO