Opinii

Adrian Vasilescu, BNR: Dobânda-cheie, inflaţia şi creşterea economică

Notam recent, într-un comentariu pentru Ziarul Financiar, că Băncii Naţionale, care poartă răspunderea stabilităţii preţurilor, pentru ca mai departe să  garanteze stabilitatea financiară a ţării, îi revine un rol important în bătălia cu inflaţia, a cărei influenţă asupra echilibrelor economice în general rămâne mare. Motiv pentru care BNR a luat taurul de coarne şi, începând din 2009, prin reduceri succesive, a adus dobânda de politică monetară la 3,5 la sută. De la 10,25 la sută. O măsură ce a venit şi în sprijinul creşterii economice.  Dacă ar fi adus şi mai jos dobânda-cheie, cum au cerut numeroase voci din mediul de afaceri şi numeroşi analişti, ar fi lăsat inflaţia să-şi facă de cap.

Acum, în 2014, constatăm că a fost deja cucerit un important cap de pod în bătălia cu inflaţia. O confirmare în acest sens va veni şi azi de la INS. Iar urgenţa întâi este ca acest cap de pod să fie consolidat. Pentru ca descreşterea inflaţiei să fie urmată de reducerea şomajului şi de o relativă redresare a consumului.

Stimularea consumului? Da! E un semn al timpului prezent. Spre deosebire de cei dintâi ani ai crizei, când semnul timpului era restrângerea consumului. Criza ne lovise şi pe noi. Am resimţit-o, începând din 2009, provocând turbulenţe ce au răscolit întreaga societate. Fapt ce impunea abordări radical noi în practica macroeconomică.

Efortul de comunicare al BNR, manifestat întâi şi întâi printr-un şir de dezbateri deschise, cu participarea specialiştilor din bănci, a mediului academic şi a presei, pleca de la nevoia ca temele macroeconomice, în condiţiile crizei, să depăşească sfera de preocupări a specialiştilor cu atribuţii stricte în domenii cum sunt preţurile, ratele de schimb, dobânzile, contul de capital, contul curent, fiscalitatea, veniturile. Şi să devină, tot mai mult, teme de larg interes popular. Să coboare din sferele puterii şi din universităţi în mass-media, în pieţe, în dezbateri publice. Şcoala de la Banca Naţională avea studii profunde ce subliniau că în prea mică măsură – în forme şi modalităţi care să fi antrenat întreaga societate –  era analizat adevărul că veniturile, dacă nu sunt însoţite de creşteri corespunzătoare de productivitate şi competitivitate, provoacă şi ele turbulenţe majore. Din acest motiv, în primul rând, un accent puternic era pus pe ideea că politicile monetară, fiscală, salarială şi de restructurare sunt complementare, ele potenţându-se reciproc. Combinarea optimă a acestor politici fiind obligatorie pentru asigurarea condiţiilor unei creşteri neinflaţioniste. Tot atât de obligatorie ca investiţiile în economia reală, în industrie, în agricultură, în servicii, care să aducă în piaţă noi bunuri şi noi locuri de muncă, importante pentru coeziunea socială.

Dar stimularea consumului?… Nu, asta nu mergea atunci! Semnele crizei, fără o ordine anume, erau bugetul ce continua să-şi umfle soldul negativ, deficitul de cont curent ce se impunea să fie ajustat dramatic, raportul dezechilibrat dintre salarii şi productivitatea muncii şi raportul dezordonat dintre producţie şi consum. Toate aceste semne se constituiseră într-un sistem de presiune la nivelul întregii economii. Iar soluţia, inevitabilă atunci, era corectarea consumului, măsură extrem de dureroasă, însoţită de creşterea mizei pe cererea externă, aducătoare de plusuri la export. Bineînţeles, într-un sistem complex, structurat pe principiul vaselor comunicante, aşa încât creşterea economică (în cădere şi ea) să primească fără încetare semnale stimulatoare de la cursul valutar, de la dobânda de politică monetară şi, în general, de la toţi indicatorii economici semnificativi.

Era calea sigură pentru corelaţia obligatorie între adevărul preţurilor şi o creştere economică sănătoasă. Dovadă că, dincolo de participarea la bătălia pentru stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară, dobânda de politică monetară avea (cum de fapt şi are) un rol-cheie în întregul proces economic. De asta e şi supranumită dobândă-cheie.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.02.2014

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.