Azi am cerut Premierului Mihai Razvan Ungureanu eliberarea mea din functia de consilier de stat pe probleme economice. Încheierea unui mandat reprezintă un bun prilej de bilanţ, de trecere în revistă a celor bune, a celor rele şi a celor gri. În ceea ce mă priveşte, consider că mi-am îndeplinit mandatul profesionist şi eficient. Am apărat, ori de câte ori a fost nevoie, măsurile luate de Guvernul aflat la putere într-unul dintre cele mai grele dintre contextele posibile. În interiorul Guvernului, am apărat lucrurile care ar mai fi trebuit făcute. Acum, democratic, este momentul să-mi vad de drumul meu personal academic.
Drumul meu politic a fost şi este legat de PDL. Am fost în focul unor evenimente cruciale, din care am avut enorm de învăţat din punct de vedere profesional şi care mi-au maturizat viziunea politică.
De pildă, am înţeles că:
1. La putere partidele politice se canibalizează. In opoziţie se coagulează. Frustrări sunt de ambele părţi ale baricadei. Guvernul Boc şi guvernul Ungureanu au reuşit stabilizarea economică pe vreme de mare răstrişte şi asta înseamnă să fii cu adevărat Putere. Opoziţia ce va veni pentru PDL înseamnă, cu certitudine, restructurare, indiferent de forma pe care o va lua aceasta. Cred în energia creativă a principalei forţe politice de dreapta. Voi fi în mijlocul evenimentelor ce vor urma.
2. Regula 90% muncă şi 10% comunicare nu salvează nicio guvernare. Argumentele consistente, tehnice, raţionale trebuie permanent însoţite de explicaţii pe înţelesul tuturor. Or, criza economică nu a fost încă explicată pe înţelesul tuturor. Decidenţii politici au luat măsurile omeneşti posibile într-o lume intrată în panică. Deciziile corecte guvernamentale au fost umbrite de corupţia prea târziu sancţionată. Lipsa de comunicare a coaliţiei aflată la putere pe timp de criză, suprapusă cu manipularea şi cu populismul partenerilor de dialog, au dus la o dezbatere fără formă şi fără fond.
3. Regula 90% muncă şi 10% alianţe nu funcţionează. Compromisurile sunt inevitabile, democratice şi, de data aceasta, ineficiente. Fiecare şi-a dorit mai mult - mai puţin însă guvernarea comună. Or, ezitările arată că Unitate cu adevărat nu există.
4. Regula 90% profesionişti şi 10% habarnişti în rândul decidenţilor publici erodează masiv imaginea actului guvernamental. Atenţia publică este catalizată de cei din urmă. Important este că, la greu, tot profesioniştii au contat, ei au găsit soluţiile şi calea cea dreaptă.
5. Regula 90% bărbaţi şi 10% femei în structura decizională erodează eficienţa guvernamentală şi principiul democratic al egalităţii de şanse, al corectei reprezentări a intereselor cetăţenilor şi cetăţenelor. Face total dezechilibrată comunicarea în interiorul unei lumi oarbe şi orgolioase.
6. Regula 90% denigrare şi 10% adevăr este arma otrăvită a unei lumi în vertij mediatic. Întrebată pe probleme profesionale, atacată fără avertisment, nu de puţine ori cu drepturile la replică pe tema familiei mele nepublicate, am învăţat că e mai la îndemână lipsa de caracter, decât spunerea adevărului până la capăt. E bine-rău că s-a întâmplat aşa. Ca să ştiu să nu fac niciodată astfel.
7. Regula sunt eu însămi. A funcţionat şi la guvernare. Funcţionează şi-n viaţă. Să dovedeşti că eşti pe picioarele tale. Că ceea ce ai învăţat în şcoală se poate aplica şi în cel mai înalt for decizional. Că expertiza ta contează. Cum spune un interesant graffitti de la Universitate, singura soluţie - propria evoluţie.
Iată aşadar, pe scurt, câteva dintre învăţămintele cu care plec, cu fruntea sus, la un nou drum. Iată câteva linii care mă vor ghida şi în continuare în cadrul activităţii mele profesionale şi politice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
