La noi dispariţia fricii se traduce ,ca de obicei, în dezorientare la nivelul decidenţilor economici. Nimănui nu-i este clar dacă trebuie să aibă curaj şi mai ales cât curaj să aibă. Unde mai trebuie aplicate măsuri de austeritate şi cum trebuie stimulată creşterea?- este dilema guvernării economice în 2013.
Pe partea austerităţii / măsurilor structurale: Primele 100 de zile, în care se pot lua măsurile dure dar necesare în orice guvernare, trec repede. Măsurile luate până acum s-au oprit pe undeva pe la creşterea impozitelor locale şi nu vizează decât în mică măsură problemele legate de pierderile companiilor de stat. Insolvenţa la Hidroelectrica a fost un precedent bun, care a dat semnalul că problema e abordată serios. Acum însă ne am încurcat într-o împărţire a ministerelor care face neclare atribuţiile şi responsabilităţile, iar angajările de manageri profesionişti eşuează în angajarea de clienţi politici (în unele cazuri cu avizul unor firme de resurse umane bine plătite).
Pe partea stimulării creşterii, întrebarea nerostită este: "Până unde poţi înfrunta FMI- ul şi în ce măsură îţi poţi asuma riscul politic al unor pariuri proprii asupra modului în care va evolua economia"?
Au existat semnale clare de adoptare a unor măsuri probusiness.
TVA la încasare a fost un astfel de semnal. Este neeconomic şi inechitabil ca întreprinzătorii să avanseze banii pentru TVA atâta timp cât nu şi-au încasat facturile. Adoptarea jumătăţilor de măsură, probabil şi în contextul negocierilor cu FMI au compromis o idee foarte bună.
Măsura trebuie reluată şi dusă până la capăt prin aplicarea ei tuturor firmelor pe baza unui studiu de impact bine fundamentat. Aceasta în paralel cu măsuri severe privind sancţionarea nerespectării termenelor şi condiţiilor instrumentelor de plată (cec, bilet la ordin etc.). Din sesizările primite de AOAR de la oameni de afaceri din toată ţara a rezultat că cea mai gravă problemă cu care se confruntă mediul de afaceri în prezent este neplata în conformitate cu instrumentele de plată emise de cumpărători. Trăim într-un mediu economic în care nu mai există sancţiuni legale împotriva neplăţii. Adoptarea de măsuri severe în acest domeniu este o prioritate.
Impozitul forfetar este o necesitate. Mai devreme sau mai târziu vom accepta cu toţii că nu poţi imobiliza autorităţile de control ale statului (cu personal limitat) în verificarea a sute de mii de IMM-uri. Este însă o iluzie să crezi că o astfel de măsură se poate aplica fără studii de impact corespunzătoare şi fără a oferi , într-o primă fază, opţiunea ca firmele vizate să o adopte sau nu. Implicaţia este că ea va fi adoptată numai după ce a fost asimilată de piaţă pe o perioadă de câţiva ani.
Neinspirată a fost şi încercarea de a o aplica după anii de criză. Este puţin probabil ca un întreprinzător onest care în ultimii doi-trei ani a făcut pierderi şi căruia i se propune să plătească impozit indiferent dacă face profit sau nu să accepte o astfel de măsură.
Un leac împotriva dezorientării ar trebui să fie faptul că economiile care au avut o ţesătură solidă de întreprinderi mici şi mijlocii şi de lanţuri locale de creare a valorii au rezistat bine. Polonia şi Turcia sunt astfel de exemple.
Cum refacem lanţurile locale de creare a valorii? - este provocarea principală pentru anul 2013 şi următorii.
Opiniile din prezentul articol nu angajează în niciun fel instituţiile cu care este asociat autorul
Florin Pogonaru este preşedinte AOAR
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
