Revenim la publicitatea cinematografica. Si asta pentru ca tocmai am vazut un film romanesc in care lectia pare sa fi fost invatata: oricare ar fi povestea, merg strecurate niste produse pe firul narativ. Este vorba despre "Legaturi bolnavicioase" al lui Tudor Giurgiu. Nu vom discuta calitatea filmului, ci calitatea publicitatii din film.
Principala obsesie: masinile. Apar tot timpul in prim-plan boturile unor masini marca Fiat sau Alfa Romeo care fac deliciul spectatorilor prin naivitatea expunerii. Cu alte cuvinte, regizorul nu s-a sfiit sa arate ostentativ emblemele masinilor respective. Asa ceva se intampla, mai ales, in filmele de actiune. Nu e cazul "Legaturilor", un film despre legaturi incestuoase sau de alta natura, si totusi masinile sunt la putere. Cat de potrivita e aceasta "lipeala" a masinilor de un subiect in care respectivele autovehicule nu sunt exploatate deloc? E alta discutie. Important e ca filmele romanesti incep sa invete lectia. Prefer sa fiu bombardat cu chipsuri si marci de automobile decat sa stiu ca regizorii romani cersesc in continuare bani de la stat.
Automobilele dau lupte grele in intreaga istorie a filmului. Voi aminti doua exemple mai mult decat amuzante. Dar cu automobile bine plasate pentru ca e vorba despre productii de actiune. De altfel, reclama este atat de "nesimtita", incat par niste povesti scrise si filmate la cererea sponsorului. Primul ar fi seria "Tansporter" in care un domn are misiunea sa transporte diverse obiecte misterioase cu ajutorul, ati ghicit, unor supermasini. Variaza marcile Mercedes si BMW, ultimul iesind ceva mai bine din orice impas. In orice caz, protagonistul lupta serios pentru intaietate cu respectivele branduri. Filmul este unul extrem de prost din aceasta cauza. Al doilea exemplu: seria "Taxi". O productie frantuzeasca in care Peugeot rupe tot ce intalneste in cale. Personajele negative conduc Mercedesuri ridiculizate, bineinteles, de masinile frantuzesti. Deosebirea de "Transporter" este una fundamentala: la seria Taxi chiar razi, chiar sunt amuzante. Inclusiv joaca asta publicitara are un aer haios. Nu e o regula ca publicitatea poate strica un film. Pana la urma tot regizorul e principalul "vinovat" si pentru succes, si pentru insucces.
Si fiindca veni vorba despre masini. Propun un slogan nou pentru Skoda, dupa petrecerea lui Basescu cu Gigi Becali la Golden Blitz: "Se poate conduce si dupa cateva pahare de vin!"
Oricat de simpatic ar fi domnul care isi povesteste afacerile cu restaurantul chinezesc cu mici si pizza, legatura cu Dacia-Renault este inca un mister pentru mine. Si o confirmare a faptului ca de prea multe ori, in publicitatea romaneasca, povestea, oricat de buna, de frumoasa, pare facuta inainte de a se cunoaste exact clientul agentiei.
A trecut "meciul unei natiuni", Steaua-Rapid, si vin alte meciuri ale natiunii. Unul va fi transmis tot de RealitateaTV. Si va mai veni, probabil, inca o avalansa de autopromo.
ProTV-ul a fost si ramane campionul autopromovarii. Metoda "pro" este una repetitiva: redundanta e mama publicitatii! Se transmite un acelasi mesaj simplu, pana la epuizare, pana la enervarea telespectatorului. Realitatea TV a incercat promovarea prin amestec cu editorial. Asa am ajuns sa aud un comentator sportiv repetand obsedant cum se uita el "gelos" la transmisiuni vestice si ca acum, in sfarsit, Realitatea transmite la aceleasi standarde. Avem de ales intre doua maniere de autopromo: repetitie dusa la extrem sau amestec de jurnalism cu publicitate. Ce preferati?
* Costi Rogozanu este redactor-sef al revistei ApropoTV, comentator in domeniile cultura, mass-media
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
