Teoria generală a pieţei şi a politicilor concurenţionale este bine cunoscută dar ne aflăm într-un moment în care se cere o revenire asupra unor aspecte care tind să se particularizeze în funcţie de evoluţiile geopolitice şi a consecinţelor crizei covid.
Este necesară o analiză mai actualizată ca urmare a individualizării unui segment de piaţă cu caracteristici speciale, adică a pieţei unei mărfi de o natură cu totul specială.
Vorbim despre ” piaţa digitală”.
Problemele relativ la acesată piaţă au devenit în ultima perioadă extrem de prezente în economia mondială prin discuţiile şi deciziile luate în diferite ţări privind trecerea la 5G şi situaţia creată prin acţiunea politică a fostei administraţii Trump de interzicere a participării pe piaţa digitală a compaiei Huawei
Este o piaţă diferită din punctul de vedere ale funcţionării mecanismelor concurenţionale şi al diferitelor modalităţi de reglementare ?
Revoluţia digitală ridică oportunităţi fără precedent pentru actorii economici şi consumatori. Cu toate acestea, apariţia economiei digitale pune, de asemenea, sub semnul întrebării multe modele economice tradiţionale şi perturbă echilibrul de putere care exista până acum între diferiţii actori de pe piaţă. Prin urmare, autorităţile legislative sunt invitate să adopte noi standarde pentru a face faţă provocărilor reprezentate de digitalizare. Între timp, această sarcină este transferată de facto autorităţilor de concurenţă. La nivel european şi naţional, aceste autorităţi sunt sub presiune, deoarece au acum responsabilitatea de a pune în aplicare cadrul legislativ existent pentru a aborda disfuncţionalităţile pieţei generate de digitalizare. Există două consecinţe pentru digitalizare pe pieţe. În primul rând, digitalizarea a condus la crearea de noi pieţe în care actorii economici, ar fi platformele digitale, concurează pentru a atrage cât mai mulţi consumatori la serviciile lor. În al doilea rând, digitalizarea a permis noilor concurenţi să pătrundă pe pieţele ocupate anterior de operatorii economici tradiţionali. Pentru a numi câteva, Uber şi Airbnb concurează acum cu jucătorii tradiţionali.( vezi : ” Conference des Nations Unies sur le commerce et developpment. ” Concurrence dans le contexte de l’economie numerique” 1/05/2019)
Pentru o analiză coerentă trebuie spus încă de la început că există unele particularităţi ale marfurilor acestei pieţe.
Astfel, platformele digitale se bazează pe noi modele de afaceri şi funcţionează cu algoritmi de colectare şi prelucrare a datelor care sunt utilizaţi pentru luarea deciziilor. Aceste platforme se caracterizează prin costuri iniţiale ridicate şi costuri marginale scăzute. Tehnologiile necesare pentru stocarea şi prelucrarea datelor pot fi costisitoare, dar odată ce un sistem este operaţional, costul marginal al datelor este scăzut, iar datele pot contribui la îmbunătăţirea algoritmilor pentru a oferi consumatorilor servicii mai bune şi mai personalizate. Această structură de cost se caracterizează prin economii semnificative de scară care pot încuraja concentrarea pieţei de date în mâinile doar a câtorva companii.
Pe de altă parte, ritmul rapid al dezvoltării tehnologice a schimbat natura pieţelor şi a modelelor de afaceri, ceea ce ridică o serie de probleme de drept şi politică în domeniul concurenţei care trebuie adaptate la noile realităţi ale pieţei şi la noile modele de afaceri pentru a se asigura că pieţele sunt competitive. Analiza pleacă de la specificul testului privind bunăstarea consumatorilor care este în prezent baza legislaţiei antitrust şi este utilizat pentru a măsura beneficiul sau prejudiciul pentru consumatori în funcţie de nivelul preţurilor. O problemă relativ la criteriul bunăstării consumatorilor este dificultatea de a analiza preţurile în pieţele online, din cauza fluctuaţiei rapide a preţurilor şi a personalizării acestora cu ajutorul algoritmilor. În plus, preţul nu este cel mai bun criteriu pentru analiza concurenţei pe aceste platforme, deoarece multe servicii sunt oferite gratuit, chiar dacă, în realitate, consumatorii furnizează datele lor cu caracter personal în schimb. Anumite practici utilizate de platformele dominante sau ca urmare a fuziunilor pot cauza în continuare consumatorilor prejudicii nefinanciare. Prin urmare, testul privind bunăstarea consumatorilor ar trebui extins pentru a include alţi parametri, ar fi protecţia vieţii private şi a alegerii clienţilor, protecţia datelor cu caracter personal, nivelul costurilor de transfer şi gradul de captivitate a clienţilor.
Testul privind bunăstarea consumatorilor care, aşa după cum s-a menţionat mai sus, este în prezent baza legislaţiei antitrust şi este utilizat pentru a măsura beneficiul sau prejudiciul pentru consumatori în funcţie de nivelul preţurilor a demonstrat în mai multe ţări europene ( Germania, Franţa, Spania, Croaţia, Portugalia) că , în condiţii de concurenţă normală, compania Huawei reprezintă oferta cea mai avantajoasă. La aceiaşi concluzie au ajuns şi experţi independenţi români.(vezi:”Capital” 20/08/2020).
Realitatea de după 2018, data la care se consideră declanşat de către fosta administraţie Trump a războiului comercial cu China , arată promovarea pe piaţa digitală a unor decizii care nu au nimic în comun cu testul privind bunăstarea consumatorului.
Astfel,în baza unui memorandum încheiat cu acea administraţie, o serie de ţări europene ( dar şi asiatice) au interzis intrarea pe piaţa lor 5G a companiei Huawei
Eliminarea companiei Huawei sub pretextul suspiciunii de spionaj electronic este,fără îndoială, o practică ce încalcă principiile şi politicile liberei concurenţe, aşa după cum sunt ele statuate de către Organizaţia Mondială a Comerţului. ( vezi : FIDE XXIX Congress The Hague 2020. ”Droit europeen de la concurence et l’economie numerique”.)
Situaţia este cun atât mai greu de înţeles cu cât la nivelul Uniunii Europene există o reglementare clară a ceea ce presupune libera concurenţă pe propria piaţă.
Astfel, ”concurenţa obligă în mod constant să se ofere cea mai bună gamă de produse la cel mai bun preţ sau riscă ca unii consumatori să apeleze la concurenţii lor. Într-o piaţă deschisă, jocul competitiv este esenţial, în beneficiul consumatorilor. Cu toate acestea, se încearcă uneori să se limiteze concurenţa. Autorităţi precum Comisia trebuie să prevină sau să pedepsească un astfel de comportament anticoncurenţial pentru a asigura buna funcţionare a pieţelor produselor. Comisia monitorizează şi sancţionează, dacă este cazul:
- acorduri între societăţi care urmăresc să restrângă concurenţa, cum ar fi înţelegerile sau alte acorduri neloiale, în care societăţile convin să nu concureze şi să încerce să îşi stabilească propriile norme;
- abuz de poziţie dominantă, atunci când un actor important încearcă să-şi înlăture concurenţii de pe piaţă;
- fuziuni şi alte astfel de acorduri, prin care societăţile decid să îşi combine eforturile, temporar sau permanent; aceste acorduri sunt legitime, cu condiţia să extindă pieţele şi să aducă beneficii consumatorilor;
- eforturile de deschidere a pieţelor către concurenţă (liberalizare), în domenii precum transporturile, energia, serviciile poştale şi telecomunicaţiile. Deoarece aceste sectoare au fost adesea sub controlul monopolurilor publice, este esenţial să se asigure că procesul de liberalizare şi să nu confere un avantaj neloial acestor foste monopoluri;
- ajutor de stat pentru întreprinderi, şi anume sprijin financiar acordat de guvernele naţionale anumitor întreprinderi. Aceste ajutoare sunt permise cu condiţia să nu împiedice concurenţa efectivă şi loială între întreprinderile stabilite în UE şi să nu dăuneze economiei;
- cooperarea cu autorităţile de concurenţă din ţările UE, care trebuie să asigure punerea în aplicare a legislaţiei UE în domeniul concurenţei. Această cooperare ar trebui să permită aplicarea legislaţiei UE în acelaşi mod în întreaga UE.”
( vezi : Raport: Concurrence a l’ere du numerique. Commission Europeenne. 4/04/2020).
Cu toate acestea, piaţa digitală europeană prezintă disfuncţionalităţi concurenţionale.
Pentru a înţelege mai bine disfuncţionalităţile existente în prezent pe piaţa digitală europeană ca urmare a încălcării normelor liberei concurenţe este semnificativă situaţia creată pe piaţa digitală suedeză.
O prezentare bazată pe o foarte bună informare asupra acestei situaţii a publicat-o la data de 3 decembrie 2020 ” Economica-net”.
Consider că este util să reiau unele fragmente din această analiză în speranţa că
” repetarea ” poate atrage mai bine atenţia decidenţilor noştri politici asupra unei situaţii care poate apare şi la noi dacă vor urma ad literam ” indicaţiile” unui memorandum semnat cu fosta administraţie Trump, fără a evalua independent şi responsabil ceea ce este mai avantajos şi mai profitabil pentru economia românească.
Decizia arbitrară a Autorităţii Suedeze pentru Poştă şi Telecominicaţii(PTS) de interzicere a furnizorilor chinezi de echipamente de telecomunicaţii a adeterminat ca la 5 noiembrie 2020, Huawei să formuleze un recurs în contencios administrativ la Stockholm, solicitând suspendarea aplicării deciziei. Mai exact, Huawei a solicitat autorităţilor administrative suedeze să elimine condiţiile arbitrare care interzic contractarea Huawei ca furnizor pentru operatorii de reţea 5G. Instanţa administrativă de la Stockholm a admis cererea de suspendare din partea Huawei, dispunând suspendarea deciziei oficialităţillor suedeze.
Este important de evidenţiat că decizia Curţiide Apel subliniază faptul că prin imnterzicerea Huawei ” se încalcă principiul liberei circulaţii a mărfurilor şi nu este justificată în temeiul derogării de securitate publică prevăzută la articolul 36 din TFUE Articolul 34 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) cuprinde principiul liberei circulaţii a mărfurilor şi interzice statelor membre UE să impună restricţii cantitative sau măsuri echivalente asupra mărfurilor comercializate pe piaţa internă ”. Important este şi faptul că în decizia Curţii de Apel se clarifică modul corect prin care o companie poate fi acuzată de atentat la siguranţa naţională, aşa după cum a fost acuzată compania Huawei. ” ". În acest context, CJUE a remarcat că aplicarea derogării de la securitatea publică „trebuie să fie justificată de circumstanţe obiective corespunzătoare nevoilor de securitate publică". Este important de reţinut că este de competenţa statului membru care invocă derogarea să demonstreze că astfel de „circumstanţe obiective" sunt într-adevăr prezente. În cazul deciziei PTS, nu există dovezi că autoritatea de reglementare suedeză a considerat o „ameninţare autentică şi suficient de gravă care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societăţii". PTS nu a efectuat nicio evaluare individuală de risc pe caracteristicile specifice ale celor doi furnizori chinezi pentru a demonstra că circumstanţele operaţiunii lor sunt „circumstanţe obiective" care indică existenţa unei ameninţări „autentice şi suficient de grave" pentru securitatea cibernetică a Suediei. ”
Deocamdată, în România nu există o decizi finală relativ la 5G dar este previzibil că decizia va fi în concordanţă cu memorandumul semnat cu fosta administraţie Trump deşi , prin intermediul europarlamentarului Traian Băsescu, opinia publică a fost informată asupra faptului că ” liberalii „au primit observaţii de la Comisia Europeană: Nu eliminaţi din competiţie, fără motive, o firmă. Lăsaţi competiţia liberă!”.( vezi : DcNews.02.12.2020).
Cu sau fără observaţiile Comisiei Europene, decizia României ar trebui să fie bazată pe principiile liberei concurenţe, pe care le-am acceptat şi ne-am obligat să le respectăm ca membru cu drepturi depline al UE, după o atentă şi responsabilă evaluare a ofertei cele mai profitabile pentru interesele şi posibilităţile economiei româneşti.
Mircea Cosea este profesor universitar, doctor in stiinte Economice.
Intre 1973-1980 a fost expert pe probleme de prognoza economica si macroeconomie la Comisia Economica ONU pentru Europa de la Geneva.
In calitatea pe care a detinut-o, de prim vice prim ministru, presedinte al Consiliului pentru Reformã si Strategie Economicã (1993-1996), a avut un rol hotãrator in punerea bazelor economiei de piatã in Romania prin crearea pietei de capital.
A reprezentat Romania in negocierile cu Banca Mondialã si Fondul Monetar International; a fost observator si deputat in Parlamentul European.
Fost deputat in Parlamentul Romaniei, membru al Comisiei pentru Muncã si Protectie Socialã; a fost presedinte al Institutului National de Administratie .
A publicat manuale de economie, volume de scrieri si studii economice, precum si numeroase articole in publicatii romanesti si strãine.
Este presedintele Fundatiei pentru Studii de Prognozã si Strategie Economicã si presedinte de onoare al Asociatiei pentru Democratie, Educatie si Reconstructie.
Articolele de tip advertorial publicate pe site-ul www.zf.ro sunt marcate cu (P), Advertorial, Articol cu continut publicitar sau Opinia specialistului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
