Confidenţialitatea şi privilegiul secretului profesional, cu privire la orice aspect din relaţia avocat-client într-un dosar penal sunt elemente fundamentale în asigurarea dreptului la apărare şi a independenţei apărării.
Confidenţialitatea presupune de fapt încrederea clientului nu doar în abilităţile profesionale ale avocatului, ci şi garanţia că informaţiile transmise avocatului îşi vor păstra caracterul confidenţial. Reprezintă aşadar o obligaţie fundamentală a avocatului faţă de clientul său.
Secretul profesional include şi confidenţialitatea avocatului, aceasta din urmă fiind chiar mijlocul prin care avocatul trebuie să păstreze secretul profesional despre o cauză sau un client. Protecţia confidenţialităţii comunicărilor dintre clienţi şi avocaţi rezultă atât din drepturile procesuale ale clienţilor, cât şi din obligaţia secretului profesional impusă avocaţilor (prin legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, statutul profesiei de avocat sau prin codul deontologic al avocatului român).
Toate informaţiile si datele de orice tip, în orice formă şi pe orice suport schimbate între avocat şi clientul său sunt parte a secretului profesional. Sunt confidenţiale atât informaţiile pe care clientul le-a furnizat avocatului cu titlu confidenţial, cât şi orice alte informaţii şi probe pe care avocatul le-a obţinut prin activităţile proprii legate de o anumită cauză şi care nu sunt cunoscute publicului.
Obligaţia de a păstra secretul profesional se întinde asupra tuturor activităţilor avocatului, ale asociaţilor săi, ale avocaţilor colaboratori, ale avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alţi avocaţi.
Avocatul are obligaţia să se opună percheziţionării domiciliului, a sediului profesional, precum şi percheziţiei corporale, cu privire la actele sau lucrările profesionale menţionate mai sus. De asemenea, avocatul este obligat să se opună ridicării înscrisurilor şi bunurilor constând în acte şi lucrări cu carater profesional.
Corespondenţa şi informaţiile transmise între avocaţi, respectiv între avocat şi client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi în niciun caz aduse ca probe în justiţie şi nu pot fi lipsite de caracterul confidenţial în nicio situaţie.
Divulgarea secretului profesional este posibilă în circumstanţe limitate, cum ar fi: situaţii în care avocatul este urmărit penal, disciplinar sau când există o contestaţie în privinţa onorariilor convenite, exclusiv pentru necesităţi stricte pentru apărarea sa.
Altminteri, divulgarea informaţiilor confidenţiale ale clientului poate atrage răspunderea penală a avocatului pentru infracţiunea prevăzută în codul penal (divulgarea secretului profesional).
Codul de procedură penală nu interzice audierea ca martor a unui avocat. Interdicţia absolută se referă numai la aspectele legate de secretul profesional sau de confidenţialitate, cunoscute de avocat în timpul reprezentării şi asistenţei juridice a clientului. Însă interdicţia audierii avocatului în calitate de martor nu este aplicabilă în cazul faptelor şi împrejurărilor pe care acesta le-a cunoscut înainte de a începe asistenţa juridică a clientului – avocatul putând fi, de principiu, obligat să depună mărturie chiar împotriva clientului său în astfel de situaţii.
Faptele şi împrejurările aflate sub protecţia secretului profesional al avocatului pot implica şi declaraţia avocatului în calitate de martor, dacă clientul său îşi exprimă acordul cu privire la divulgarea informaţiilor, precum şi dacă există o cauză legală de înlaturare a obligaţiei avocatului de a păstra secretul profesional.
Codul de procedură penală conferă secretului profesional al avocatului o protecţie sporită în comparaţie cu secretul bancar şi secretul profesional din alte domenii juridice. După încetarea urmăririi penale, numai secretul profesional al avocatului poate fi opus procurorului, nu şi cel bancar, bunăaoară.
Protecţia confidenţialităţii avocat-client este asigurată prin instituirea unor condiţii speciale care trebuie întrunite când se dispune supravegherea tehnică a raportului dintre avocat şi client, de un judecător de drepturi şi libertăţi. Codul de procedură penală impune existenţa unor date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni grave. În absenţa unor date din partea organelor de urmărire penală în acest sens, nu este permisă supravegherea raportului dinte avocat şi client.
De asemenea, legea prevede că percheziţionarea avocatului, a domiciliului, cabinetului sau locului de muncă se poate face numai de procuror în baza mandatuli emis de judecător. Percheziţia sistemului informatic al avocatului, dacă e ridicat în timpul percheziţiei de la sediul său, se poate efectua numai cu respectarea regulilor referitoare la principiul secretului profesional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că subminarea secretului profesional poate reprezenta, pe lângă încălcarea dreptului la un proces şi o încălcare a dreptului la respectarea vieţii private şi de familie. Protecţia sporită se datorează rolului fundamental pe care îl are avocatul într-o societate democratică, de asigurarea a dreptului la apărare. Avocatul se află în imposibilitatea de a îşi îndeplini acest rol atunci când nu-i poate asigura clientului confidenţialitatea informaţiilor solicitate. Prin acest mecanism este protejat în mod indirect dreptul la un proces echitabil, care include şi dreptul persoanei de a nu a se autoincrimina.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
