Info

Infrastructura feroviară este depăşită de nevoile industriei. Cum se poate aduce ea la cerinţele economiei actuale? Ce spun cei mai mari jucători din industrie

08.04.2021, 12:49 99

Mihaela Popescu, Tenaris Silcotub Zalău: În primul rând transportul feroviar este mult mai puţin poluant şi cred că astăzi, când vorbim de decarbonizare nu putem să ignorăm acest lucru. Principala direcţie ar fi modernizarea linilor pentru a putea asigura o anumită viteză şi a evita situaţii de criză.

Adrian Popescu, TMK Artrom Slatina: Fără o infrastructură logistică combinată modernă, România nu poate atrage investiţii în industrie. Mai grav este că marile companii care au avut curajul şi au investit aici îşi pot pierde entuziasmul.

Trenurile de marfă circulă în România cu o viteză medie de 15-17 km/h şi pe multe tronsoane, folosite de marii jucători din industrie, sunt restricţii de viteză sau de tonaj. Comisia Europeană a enunţat cu subiect şi predicat că unul dintre transporturile viitorului este cel feroviar, în condiţiile în care este mult mai puţin poluant. În aceeaşi vreme, marii jucători din industrie, care produc piese de mare tonaj care nu sunt pretabile transportului rutier, aduc în discuţie starea infrastructurii feroviare din România şi faptul că actualele condiţii descurajează investiţiile.

„Infrastructura feroviară este extrem de importantă pentru producătorii industriali pentru că permite transportul de produse în mod eficient. Pentru Tenaris Silcotub, transportul feroviar trebuie să fie soluţia sustenabilă de livarare a mărfurilor datorită cantităţilor mari de scrap/produse din oţel care trebuie gestionate”, spune, pentru ZF, Mihaela Popescu, directorul general al Tenaris Silcotub Zalău, producător de ţevi industriale cu afaceri de 2,4 mld. de lei şi aproape 1.800 de angajaţi.

Adrian Popescu, directorul general al TMK Artrom Slatina, producător de ţevi industriale, este de părere că infrastructura feroviară din România trebuie refăcută cu totul şi adaugă că nu de puţine ori urmăreşte personal „cu sufletul la gură” transporturile de oţel întârziate, care de multe ori au pus în pericol relaţia cu clienţii din Europa şi SUA.

„Totul trebuie refăcut. Liniile de parcurs trebuie modernizate şi transformate astfel încât să accepte trenuri grele, la viteză mare, vagoane încărcate la capacitate maximă (pentru a asigura diminuarea costurilor de transport pe tonă de produs) parcul de material feroviar trebuie înlocuit în foarte mare măsură, realizarea unor terminale intermodale pentru camioane şi containere în centrul marilor centre industriale care să degreveze şoselele de circulaţia camioanelor etc”, a spus Adrian Popescu.

TMK Artrom derulează afaceri de 1,2 mld. lei în România şi are 1.500 de angajaţi la Slatina.

Investiţiile în infrastructura feroviară din România în ultimii 30 de ani au fost minime şi astfel s-a ajuns în situaţia în care nu mai răspunde cerinţelor economiei actuale. Petru Ianc, preşedintele Societăţii de Metalurgie Române şi membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii Căilor Ferate Române între 1993 şi 1996, explică cum arată infrastructura feroviară în 1989:

„România a avut una dintre cele mai dense reţele de cale ferată din Europa-  11.000 de km de cale ferată. Această cale ferată trebuia să facă faţă unei producţii de circa 15 mil. de tone de oţel care, dus-întors, adică aprovizionare-desfacere, plus materiale auxiliare, trebuia să transporte minim 30 mil. de tone de material.”

Soluţiile, în opinia sa, implică o analiză a situaţiei actuale şi modernizarea căilor ferate care au un potenţial mare de încărcare, astfel, pe acele tronsoane să se crească substanţial viteza de deplasare a trenurilor. Petru Ianc mai spune că în analiză trebuie avute în vedere şi siguranţa transportului feroviar şi rezolvarea problemelor care pot apărea în urma intemperiilor.

Companiile din siderurgie au fost nevoite să se adapteze la condiţiile actuale. Adrian Popescu spune că cele mai multe transporturi ale TMK Artrom se realizează pe şosele, din cauză că transportul feroviar este, în acest moment, incert şi poate fi inclusiv periculos din cauza stării materialului rulant.

„Din cauza vechimii liniilor feroviare şi a materialului component (profil şină, traverse , piese de prindere etc.) au avut loc în ultimii ani câteva accidente cu trenuri care transportau marfă (inclusiv din oţel) unde s-au văzut deficienţele tehnice şi degradarea unor elemente ale caii de rulare.”

Pentru o companie precum Tenaris Silcotub, care are centrul de producţie în Zalău, un transport feroviar spre Portul Constanţa, de exemplu, ar dura, în medie, aproape 47 de ore la o viteză de 15 km/h, dacă transportul nu va avea întârzieri sau devieri de la rută. Transportul rutier este mai poluant, iar Mihaela Popescu arată că într-un singur transport feroviar s-ar putea transporta o cantitate de oţel pentru care ar fi nevoie de 75 de camioane până la Constanţa.

„Transportul feroviar este mult mai puţin poluant şi cred că astăzi, când vorbim de decarbonizare nu putem să ignorăm acest lucru. În al doilea rând, vorbim de cantităţile care pot fi transportate şi vedem importanţa unui lanţ de desfacere eficient în care să putem ajunge la client repede, dar şi cu cantităţile necesare. De exemplu, cu un tren putem trimite de la Zalău la Constanţa 1.500 de tone de ţevi, ceea ce este echivalentul a 75 de camioane.”

 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO