În degringolada urbanistică din Bucureşti, care a pus „pe hold” numeroase proiecte de investiţii imobiliare, efectele se văd atât în venituri, cât şi în calitatea vieţii, spun reprezentanţii celor mai mari companii din real estate. Ei au propus, în aceste condiţii, transferul PUZ-urilor de la Primăria Generală a Capitalei la primăriile de sector, altfel efectele nefaste ajungând să afecteze pe toată lumea, spun ei. Cum pot fi totuşi ţinute în frâu dezvoltările imobiliare haotice?
Care este, până la această oră, impactul blocării autorizaţiilor de construire în Bucureşti?
Sunt afectaţi şi agenţii economici, dar şi bugetul. Mai exact, ponderea municipiului Bucureşti în formarea PIB la nivel naţional a scăzut în 2022 la 29,8%, acelaşi procent din 2010, comparativ cu 37% înregistrat în 2019. Avansul investiţiilor realizate anul trecut în Capitală de companiile active în sectoarele analizate de Asociaţia Investitorilor de Real Estate din România (AREI) a reprezentat doar 8% din baza de active, mult sub media de 21% înregistrată de companiile din cele mai mari 10 judeţe din sectoarele analizate. Cât despre veniturile companiilor din construcţii şi tranzacţii imobiliare active în Bucureşti, acestea au încetinit la un alt minim istoric, de doar 5%, pe parcursul anului trecut, aproximativ un sfert faţă de dinamica din cele mai mari 10 judeţe din aceleaşi sectoare, a căror medie este de 18%. Scăderea veniturilor afectează, evident, toată industria de pe orizontală, afectând locurile de muncă, reducând încasările bugetare şi crescând cheltuielile sociale.
Cum estimaţi că se vor resimţi efectele în perioada următoare? Cine va fi mai puternic afectat? Mediul de business / societatea civilă / investitorii?
Impactul va continua să fie unul multidimensional. Un cadru de lucru din ce în ce mai incert, lipsit de stabilitate şi de previzibilitate, îi va afecta în primul rând pe cei care sunt în riscul de a-şi pierde locurile de muncă. Bugetul va avea şi el de suferit din cauza scăderii încasărilor şi a creşterii cheltuielilor sociale. Investitorii ar putea ezita să avanseze cu proiectele lor din cauza preocupărilor legate de potenţiale pierderi financiare, deşi au respectat legea, ceea ce are o influenţă negativă asupra mediului de afaceri.
În ce măsură credeţi că transferul PUZ-urilor de la Primăria Generală a Capitalei la primăriile de sector ar putea fi o măsură eficientă pentru a debloca proiectele noi de investiţii din Bucureşti?
În opinia AREI, transferul PUZ-urilor de la Primăria Generală a Bucureştiului, la primăriile de sector reprezintă o modificare judicioasă. Ne dorim un sistem funcţional care să permită dezvoltarea oraşului şi o îmbunătăţire în ceea ce priveşte calitatea vieţii. Analiza şi aprobarea PUZ-urilor (îndeosebi a celor complexe) implică un aparat administrativ care nu poate susţine toate aceste proceduri. Astfel, ni se pare firesc ca instituţia abilitată cu emiterea autorizaţiilor de construire – cele şase primării de sector şi cele şase Consilii Locale – să fie împuternicită să aprobe şi PUZ-urile.
Care este, din punctul dumneavoastră de vedere, soluţia pentru reluarea investiţiilor, dar cu grijă şi la felul în care se construieşte?
Un cadru legislativ clar şi stabil ar asigura un grad mai mare de previzibilitate pentru investitorii în real estate. Aceşti investitori au un rol esenţial deoarece generează locuri de muncă pentru diriginţi de şantier, proiectanţi, muncitori, cei care fac mobilierul, cei care realizează obiectele sanitare – şi contribuie la veniturile statului prin plata taxelor la fiecare pas din cadrul procesului de edificare a constucţiilor.
Ce se întâmplă cu acele construcţii deja finalizate care sunt însă declarate că fiind ilegale? Cum se pot evita astfel de situaţii? Ce se poate face mai departe cu aceste imobile? Cine plăteşte pentru demolarea lor?
Perspectiva AREI este foarte clară: nu ar trebui să existe clădiri ridicate fără autorizaţii de construire (AC-uri). Instituţiile competente (primăria locală/centrală, Inspectoratul de Stat în Construcţii) ar trebui să intervină şi să oprească din timp aceste imobile în proces de ridicare. Dacă autorităţile ajung la concluzia că nu au instrumentele legale necesare pentru a împiedica astfel de construcţii ilegale, ar trebui să opereze modificările legislative necesare pentru a evita şi combate asemenea situaţii. Dacă, totuşi, se ajunge la construirea unei clădiri fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea autorizaţiei de construire, investitorul trebuie să suporte toate sancţiunile legale ulterioare.
De la ce oraş european s-ar putea inspira Bucureştiul pentru a gestiona mai bine problema construcţiilor?
Avem la îndemână destule exemple. Câteva studii au arătat că oraşele europene se confruntă cu mai puţine eşecuri în materie de coordonare şi de investiţii. Multe dintre ele – aşa cum ilustrează Amsterdam, Barcelona, Stockholm şi Viena – dispun de sisteme foarte fiabile pentru a promova investiţiile, o strategie coerentă şi servicii publice de calitate. În cazul oraşului Viena, autorităţile şi-au propus ca 80% din componentele şi materialele rezultate din clădiri demolate şi din proiecte majore de renovare să fie reutilizate sau reciclate.
Există vreo oportunitate care se naşte din această situaţie dificilă legată de blocarea autorizaţiilor de construire? Care ar fi aceasta?
Din păcate, nu putem întrezări o rază de lumină în momentul de faţă. Există doar un prejudiciu de care nu scapă nimeni – nici investitorii în imobiliare, nici clienţii finali (de exemplu, proprietarii de apartamente), nici companiile care vor să închirieze birouri, nici muncitorii din construcţii, nici autorităţile (vezi cazul supra-aglomerării PMB), nici proiectele publice – doar în sectorul 2 al Capitalei, totalul investiţiilor publice blocate se ridică la opt miliarde de lei – şi în ultimă instanţă, nici Bucureştiul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
