Eveniment

ZF 10 ani de la aderarea la UE. Contribuţia industriei la formarea PIB a ajuns la 23%, cel mai scăzut nivel din ultimii şapte ani şi la jumătate faţă de anul 1989

ZF 10 ani de la aderarea la UE. Contribuţia industriei...

Autor: Adelina Mihai

23.11.2016, 00:07 1303

Structura PIB-ului pe ramuri de activitate s-a schimbat radical faţă de perioada de dinainte de Revoluţie, când contribuţia industriei era de 46% la formarea PIB, iar a agriculturii de 14%. Anul trecut însă, industria a contribuit cu 23% la formarea PIB, iar agricultura cu numai 4,4%, sectorul serviciilor aducând peste 54% din formarea PIB în 2015.

„Scăderea ponderii industriei la formarea PIB a dăunat în mod clar economiei. Dacă noi reuşeam să avem o structură industrială mai puternică, reuşeam să dezvoltăm economia mult mai mult. Să vă dau un exemplu: noi avem o filieră a aluminiului foarte bună în ţară, intră bauxita din import din Africa, este prelucrată în ţară la Tulcea în alumină, alumina este prelucrată la Slatina în aluminiu primar, care ulterior este prelucrat în table, ţevi, corpuri de rachetă sau folii. În spatele acestor procese sunt foarte multe companii mici care prelucrează la rândul lor, produc burlane, vase pentru bucătărie etc. Industria generează locuri de muncă pe orizontală şi pe verticală, pentru că altfel eşti nevoit să imporţi”, a explicat Petru Ianc, fostul şef al Direcţiei generale de Politică Industrială şi Competitivitate din cadrul Ministerului Economiei, pensionat în 2010. Ianc este unul dintre cei mai longevivi directori din cadrul Ministerului Economiei pe domeniul industrial din România.

„Închiderea minelor de cupru şi a rafinăriilor a făcut ca România să nu mai aibă cupru, iar industria din aval (reprezentată de companii  precum Laromet sau ICME) să fie nevoită să folosească cupru din import. Or, importurile nu încurajează dezvoltarea pe orizontală şi creşterea numărului de locuri de muncă“, a mai spus Petru Ianc.

Înainte de 1989, când economia era în mare parte bazată pe sectorul industriei, fiecare ramură  industrială avea un minister. Astfel, îşi aminteşte Ianc, existau ministerele energiei, metalurgiei, chimiei, construcţiilor de maşini, electrotehnicii, apelor şi pădurilor, mobilei şi lemnului etc. În plus, fiecare minister avea o întreagă reţea de institute de cercetare, de proiectare, dar şi instituţii educaţionale specifice (licee şi şcoli profesionale), structura fiind foarte bine consolidată. Astăzi, lipsa şcolilor profesionale care să formeze meseriaşi pentru fabricile de componente auto din centrul şi din vestul ţării a devenit cea mai mare problemă a angajatorilor, care nu găsesc suficient de multă forţă de muncă bine pregătită.

Pe de altă parte, înainte de Revoluţie nu se acorda o importanţă foarte mare serviciilor, având în vedere că economia avea una sau două bănci, faţă de astăzi, când sistemul bancar numără 37 de bănci.

„România vine cu o structură industrială foarte puternică, iar ponderea industriei în PIB este încă importantă. Acum doi ani, fostul comisar european Antonia Tajani propusese ca şi statele UE să ajungă la o pondere de

25- 26% a industriei în PIB, ca urmare a importanţei pe care o are acest sector în economie. La noi, în România, mai ales industria prelucrătoare este cea care asigură cele mai multe locuri de muncă din mediul privat”, a mai spus Petru Ianc.

De altfel, peste un milion de salariaţi din economie, adică o treime din totalul angajaţilor din sectorul privat, lucrează în prezent într-o companie din industrie, arată datele statistice. În plus, în unele sectoare ale industriei – cu excepţia industriei textile -  şi salariile angajaţilor sunt mai mari decât media pe economie.

„Salariile din industria prelucrătoare au devenit din ce în ce mai mari pe măsură ce firmele şi-au modernizat activitatea, cu excepţia industriei textile, care încă are salarii mici. (...) Până la urmă o ţară, oricât de frumoasă este România, nu poate trăi din turism dacă nu are o infrastructură dezvoltată în acest sens. Dacă am avea o infrastructură extraordinară de cale ferată, o reţea de autostrăzi, o infrastructură foarte bună de transport aerian, am putea zice că tindem spre Elveţia, că avem condiţii. Dar nu e aşa, noi nu am făcut nici in­fras­truc­tură şi ponderea in­dustriei a scăzut. Dacă nu ar fi plecat cele 4 milioane de români în străină­tate, după cum arată unele estimări, ne omo­ram aici unii pe alţii de foame”, a mai spus Petru Ianc.

Pentru ca o eventuală scădere a contribuţiei industriei la formarea PIB să nu afecteze semnificativ economia în următorii ani, guvernanţii trebuie să le asigure condiţii investitorilor din acest sector, condiţii legate de infrastructură şi de costuri.

„Statul poate ajuta la reindustrializare prin crearea de condiţii pentru investitori. Dar cum poate veni un investitor să investească în România când gazele şi energia electrică sunt mai scumpe ca în Germania? (...) Dacă ponderea industriei scade în continuare şi statul nu asigură condiţii şi infrastructură, atunci orice scădere a contribuţiei industriei la PIB va aduce după sine şomaj şi amărăciune”, a mai spus Petru Ianc. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO