Felul in care functioneaza institutiile publice ale unei tari reflecta felul in care functioneaza societatea in ansamblul ei. Atentia pe care o arata eticii, calitatea colaborarii interne si a serviciului public, inventivitatea si disponibilitatea colectiva de a privi in viitor, eficienta proceselor si a protocoalelor birocratice administrative, curajul de a actiona si capacitatea de efort voluntar fac dintr-o institutie publica fie o greutate inutil de carat in spate pentru societate, fie un sprijin real pentru o viata mai buna a cetatenilor ei.
De ani buni de zile multe din institutiile publice romanesti par a fi colonizate de forte intunecate. Ne intretin subtil mentalitatea si conversatiile de cautare a vinovatilor si ne tin constant intr-o pozitie de defensiva. Sunt aratate public frecvent doar ca exemplu pentru coruptie si sunt abuzate in interesul personal al celor cu pozitii privilegiate.
Institutiile publice anchilozate sunt ele insele dominate de frica. Propaga frica si intimidare la randul lor. Si exact asta li se intoarce ca un bumerang inapoi dinspre societate: atrag acuzatii si blamare. Excesele si abuzurile sunt stilul lor de viata. Se ingroapa singure in reguli peste reguli crezand ca astfel le va creste nivelul de integritate – lucru care duce insa la formarea unui exces de retele sociale subterane, paralele, care conduc de fapt institutia (un cerc vicios greu de spart, pentru ca mai multe reguli atrag si o nevoie mai mare de control). De prezenta in spatiul public profita abuziv doar cei cu pozitii ierarhice inalte. Rar aud de reusite ale unui functionar de rang inferior si nici nu-i cunoastem pe acestia decat atunci cand sunt acuzati, judecati sau gasiti vinovati cu ceva.
Institutiile publice anchilozate sunt fragile, speriate, incordate, mereu in defensiva, intretin o cultura nationala de cautare a vinovatilor, de rivalitate intre diverse grupuri si factiuni. Ele ne “ajuta” sa ne cultivam chiar noi insine convingerea ca atunci cand vom gasi vinovati si vom depista cauza lucrului rau, acesta nu se va mai repeta daca vom avea legislatia potrivita. Institutiile publice anchilozate ne “ajuta” sa acceptam si sa credem ca forta, ofensiva, presiunea constanta, pozitia aroganta de superioritate, intimidarea, atacarea punctelor slabe si contra-atacul neasteptat sunt mijloacele optime de conducere si care ne vor indrepta catre o viata mai buna in societate.
Modernizarea si transformarea institutiilor publice nu vor putea fi realizate de un lider salvator. Asteptarea liderului salvator este o fantezie adolescentina care nu creeaza decat pasivitate, confort si complacere in societate, intretine atitudinea de blamare. “It takes a village to raise a child” (E nevoie de un intreg sat pentru a creste un copil”), spune o vorba veche. Ma hazardez sa parafrazez si sa spun ca “E nevoie de o intreaga societate pentru a transforma institutiile noastre publice”. O institutie se modernizeaza prin efortul si sustinerea colectiva a angajatilor si a membrilor sai, iar acestia sunt vecinii si prietenii nostri, oamenii de langa noi, din familiile noastre.
De aceea, fie ca vorbim de biblioteci, agentii guvernamentale, scoli publice, muzee, prefecturi sau primarii, directii si inspectorate judetene, si asa mai departe, calitatea conversatiilor pe care le avem in societate unii cu altii are forta transformatoare. Calitatea conversatiilor dintre noi, dintre membrii acestor organizatii, a conversatiilor dintre institutiile publice este chiar cea care le-ar putea moderniza. Oriunde, principalele parghii pentru o reforma reala sunt limbajul pe care il utilizam si intrebarile pe care ni le punem. Cu ajutorul lor trebuie sa invatam sa temperam nevoia excesiva de pragmatism si concret, cinismul rece, nepasator si infumurat, deprimarea trista si spaima de greseala care curg prin sistemul nervos al unei institutii calcifiate.
Transformarea conversatiilor din societate va contribui la transformarea institutiilor publice pentru ca au forta de a crea un nou narativ, o poveste alternativa. Suntem cu totii responsabili pentru impactul pe care il are limbajul pe care il folosim. Cand limbajul nostru colectiv se va transforma, el va transforma si institutiile noastre publice. Societatea noastra are nevoie sa invete sa foloseasca firesc intrebarile si conversatiile care ne duc de la cautarea greselilor si a vinovatilor la oportunitati de evolutie, de la excesul de reguli si birocratie, la responsabilitate individuala si cooperare, de la consumatori ai serviciilor publice, la contributori pentru servicii publice mai bune.
Transformarea limbajului, a conversatiilor si a intrebarilor dintr-o institutie publica poate aduce energia proaspata, vie care sa o revigoreze. Asumarea acestei responsabilitati de catre fiecare dintre noi in viata de zi cu zi este contributia pe care o putem avea la modernizarea acestora.
