O discuţie întâmplătoare marţi, în faţa unui Mega: Domnule Cristian, ce faceţi, nu v-am văzut de mult? Bine, dar dumneavoastră? Tot aici (portar la o clădire de birouri)! Parcă anul trecut voiaţi să vă luaţi un apartament, l-aţi luat? Da, haideţi să vă spun: Am scos banii de la bancă şi am cumpărat o garsonieră nouă în sud, mi-a făcut dezvoltatorul şi o reducere dacă îi dau banii cash, am dat pe ea 33.000 de euro, am mai băgat 2.000 de euro să o mobilez, să îi pun un televizor şi am închiriat-o! Cu cât? Cu 320 de euro pe lună. Foarte bine, un preţ bun, vă iese un randament de 8-9% pe an la euro! Şi nu e bine? Decât să ţin banii la bancă şi să nu primesc nimic, chiar să iau mai puţin decât am depus dacă îi scot, mai bine am cumpărat această garsonieră, îmi scot banii pe ea în 10 ani!
Exact cum a făcut domnul portar, aşa au făcut şi mulţi alţi români, şi mai ales oameni de afaceri români de top.
Dacă domnul portar a avut bani de o garsonieră, ceilalţi au avut şi au bani de zeci şi sute de garsoniere şi apartamente, pe care le cumpără chiar şi de pe planşă şi pe care apoi le închiriază. Asta dacă nu îşi ţin banii în Elveţia.
Achiziţia unei garsoniere sau a unui apartament este o afacere foarte bună acum, care aduce un randament mai ridicat decât o dobândă bancară.
În funcţie de garsonieră, de apartament, de locaţie, de cerere, poţi obţine în Bucureşti un randament din chirie între 4 şi 10%. Comparativ cu o dobândă bancară de „zero şi ceva la sută pe an în euro“, randamentul unei chirii chiar şi de 4% este o super afacere.
Totul este să nu scadă valoarea apartamentului în timp, aşa cum s-a întâmplat în boomul imobiliar din 2006-2008.
Dacă vă amintiţi, când a venit criza, preţul apartamentelor, cel puţin din Bucureşti, s-a înjumătăţit.
Investiţia oamenilor de afaceri români în apartamente cu intenţia de a le da în chirie nu este o idee chiar atât de sofisticată.
Sergiu Neguţ, unul dintre antreprenorii români care investesc şi cumpără companii cu intenţia de a le creşte şi de a le revinde, critică acest gen de investiţii făcute de ceilalţi antreprenori români sau de managerii din companii.
„Dacă suntem la un nivel de management în corporaţii, în loc să-ţi cumperi următoarea garsonieră pe care să o închiriezi sau în loc să schimbi maşina la doi ani, ai o rezervă acolo nişte zeci de mii de euro, cu care poţi să începi să te joci şi punând nu doar banii, ci şi know-how-ul acumulat în timp, într-un business de start-up, pentru că asta îţi dă o resetare şi poţi să înveţi foarte mult din chestia asta“, a spus Sergiu Neguţ la ZF Live.
El spune că pentru cei care au abilităţi în business şi cunoştinţe ar fi mai de folos să investească într-o afacere în care să pună la bătaie şi banii şi mai ales experienţa acumulată, crescând astfel companii şi aducând o valoare adăugată mai mare.
În timp ce oamenii de afaceri români, nu toţi, investesc în imobiliare, companiile şi fondurile de investiţii poloneze investesc în companii româneşti care sunt lideri pe piaţa lor, le cumpără, investesc în dezvoltare şi apoi revând companiile.
Fondul de investiţii polonez Enterprise Investors a cumpărat în 2009 reţeaua Profi, a investit în ea în total spre 70 de milioane de euro şi peste 7 ani a vândut-o unui alt fond de investiţii tot polonez, Mid Europa Partners, cu 533 de milioane de euro.
Între timp Profi a mai crescut, iar Mid Europa vrea să vândă afacerea cu peste 1 miliard de euro.
Mid Europa a cumpărat Profi cu 533 de milioane de euro, dar jumătate din bani au venit din împrumuturi, deci suma pusă în joc este mult mai mică, iar dacă vând reţeaua cu peste 1 miliard de euro, pot să-şi scoată banii de patru sau cinci ori.
Şi pe perioada Enterprise Investors şi acum, la conducerea Profi este un român, Daniel Cristea.
Acum câţiva ani, Mid Europa a cumpărat reţeaua privată de sănătate Regina Maria cu aproape 130 de milioane de euro, din care la fel, jumătate din bani au fost împrumuturi, iar acum a scos-o la vânzare şi cere între 350 şi 400 de milioane de euro.
Abris Capital, un alt fond de investiţii fondat de un polonez, a cumpărat Urgent Cargus acum câţiva ani, a mai cumpărat câteva firme de curierat, le-a integrat şi a vândut compania cu 120 de milioane de euro către Mid Europa, care acum vrea să o crească în continuare şi să o revândă cu cel puţin 300 de milioane de euro.
În ultimele două săptămâni, fondul de investiţii polonez Innova a cumpărat cei mai mari doi jucători români de pe piaţa de optică medicală, companiile Optical Network şi Optiplaza. Intenţia este de a cumpăra şi alte companii şi de a forma un grup mai mare, pe care ulterior să-l revândă cu un profit de patru-cinci ori.
Abris a cumpărat Dentotal Protect, unul dintre cei mai mari jucători români de pe piaţa de echipamente stomatologice, punând pe masă proprietarilor români peste 10 milioane de euro, să le vândă afacerea.
De asemenea, Abris a cumpărat un grup din IT, Global Technical Group, care are afaceri de peste 30 de milioane de euro.
În timp ce antreprenorii români cumpără garsoniere pe care să le închirieze cu 300 de euro, la fel cum a făcut şi un portar, grupurile poloneze cumpără companii româneşti cu totul, punând bani proprii şi împrumuturi bancare, vin cu investiţii clare şi, în câţiva ani, reuşesc să le revândă cu sute de milioane de euro şi chiar peste 1 miliard de euro, dacă va fi cazul de la Profi.
cristian.hostiuc@zf.ro
