Tanasescu: Exista un risc important ca unele companii sa nu-si poata rostogoli datoria externa

 

Mihai TANASESCU: Trebuie privit foarte atent intreg angrenajul economic in acest moment. Cred totusi ca o atentie deosebita trebuie acordata analizei structurii datoriei externe private pe termen scurt, care a crescut semnificativ in ultimii ani. Este adevarat ca asistam la o descrestere rapida a ritmului de indatorare externa privata, dar riscul ca unele companii sa nu poata sa-si asigure un roll-over al datoriei acumulate este foarte important. In general, datoria externa privata a crescut mult si cred ca aceasta este si cauza principala a ingrijorarii agentiilor de rating. Totodata, este adevarat ca rezervele BNR acopera aproape 100% stocul de datorie si deci nu este niciun pericol din acest punct de vedere. Un rol important il joaca insa factorul psihologic. Sa nu uitam ca in aceasta perioada tulbure "zvonurile" pot crea panica si chiar comportamente imprevizibile. De aceea, cred ca prudenta si coerenta mesajului reprezinta factori de stabilitate si de incredere.

 

ZF: Cum apreciati evaluarea S&P care a condus la retrogradarea Romaniei din grupa tarilor cu investment grade, in raport cu pozitia macroeconomica a altor tari europene?

 

M.T.: Un raspuns corect ar trebui sa plece de la analize comparative cu toate tarile din Europa Centrala si de Est. Toate aceste tari au plusuri si minusuri si multe dintre ele nu au conditii comparative de analiza. De exemplu, Romania nu se poate compara cu tarile baltice sau Bulgaria, unde sistemul Consiliului monetar confera un alt tip de politica fata de Romania care are un regim de curs flotant controlat. Nu poti compara Romania nici cu Ungaria, unde dezechilibrele macroeconomice sunt mult mai mari. Acest semnal singular dat de S&P, chiar daca este precipitat, nu trebuie neglijat. Cel mai important acum este tipul de comportament pe care trebuie sa-l abordam, cum facem ca politicile viitoare sa fie credibile si sustenabile, cum indreptam vulnerabilitatile pe care stim ca le avem.

 

ZF: Este indreptatita perceptia ca s-ar derula o actiune concertata in defavoarea Romaniei, atat prin operatiuni financiare, cat si prin rapoarte de analiza care sa le sustina?

M.T.: Nu cred ca exista o "conspiratie" mondiala impotriva Romaniei. Ceea ce observ este ca exista anumite analize economice ale situatiei din Romania care nu iau in calcul in mod obiectiv toate elementele macroeconomice. De aceea, cred ca unele concluzii nu sunt corecte. Dar acest lucru se intampla si cu alte tari, nu numai cu tara noastra. Exista inca multa confuzie in modul de comunicare si cred ca lipsa unei comunicari corecte si permanente poate conduce uneori la distorsionari si la evaluari nu intotdeauna obiective. Cred in comunicare, ca principal factor de eliminare a neincrederii si a intaririi transparentei in luarea unei decizii. Uneori ne ferim sa vedem adevarul si cu atat mai mult sa-l comunicam. Aceste gesturi sunt "taxate", uneori cu repercusiuni foarte mari.

 

ZF: Rezervele minime obligatorii pot functiona ca un "fond de stabilizare" a pietei in cazul contagiunii cu criza bancara externa pe canalul bancilor-mama?

 

M.T.: Criza financiara globala a produs pierderi de trilioane de dolari sistemului financiar. Prezenta statului ca stabilizator trebuie privita ca o actiune pragmatica a acestuia si nu ca una ideologica. Toate tarile dezvoltate au raspuns la unison pentru recredibilizarea sistemului financiar mondial, precum si pentru diminuarea consecintelor economice ce decurg din aceasta criza financiara. Cel mai important este ca aceste masuri sa fie coordonate. Rezervele minime obligatorii joaca un rol important in politica monetara si totodata un rol de stabilizare a cantitatii de bani pe piata. Nu cred ca apelarea la aceste rezerve trebuie sa fie prima solutie care trebuie aplicata in cazul unei crize, dar cu siguranta aceste rezerve pot fi folosite ca un fond de stabilizare. Trebuie privita insa cu multa atentie orice miscare a acestor rezerve pentru a nu crea distorsiuni si a da nastere la unele interpretari cu privire la justetea politicii monetare, care a fost, de fapt, factorul numarul unu de stabilitate si credibilitate.

 

ZF: Considerati ca pietele valutara si monetara au trecut testul atacului speculativ asupra leului si al exploziei dobanzilor? Cum interpretati comportamentul unor banci locale care au vazut in aceasta conjunctura o oportunitate de castig?

 

M.T.: In actualele conditii de turbulenta trebuie sa fii atent permanent la tot ce reprezinta un posibil risc care sa determine actiuni ale unor banci pe curs sau dobanda. Pericolul nu a trecut definitiv, dar masurile BNR au aratat determinare si pricepere, ceea ce cred ca a mai descurajat pe unii sa practice atacuri speculative pe piata. Nu trebuie sa uitam ca multe banci au suferit pierderi importante si multe dintre ele cauta sa-si mai recupereze din aceste pierderi prin atacuri speculative in special in tari unde exista unele vulnerabilitati. Nici Romania nu este ocolita. De aceea, cred ca avertismentele BNR vin tocmai sa preintampine astfel de comportamente ale unor banci si sa confere credibilitate si siguranta sistemului bancar romanesc.

 

ZF: In ce masura ar fi necesara o varianta de buget alternativa pentru 2009, construita pe un scenariu de agravare a contextului extern?

M.T.: Bugetul pentru 2009 trebuie sa tina cont de o criza economica mondiala. In anul urmator cresterea economica va fi semnificativ mai mica decat cea din acest an, la un nivel cuprins intre 4-5%, ceea ce va conduce la un recul al veniturilor bugetare. In acelasi timp, bugetul anului 2009 trebuie sa fie un "buget pro dezinflatie", ca atare va trebui sa aiba un deficit mult mai mic decat cel din 2008. Daca ne dorim inflatie scazuta atunci trebuie sa restructuram cheltuielile publice, in principal prin inceperea reformelor structurale in administratia publica, precum si printr-o eficientizare a modului in care se efectueaza cheltuielile de capital. Cred ca Romania are nevoie de un buget multianual in 2009 si 2010, care sa fie construit in intregime pe proiecte si programe.

 

ZF: Ce masuri de politica fiscala pot fi avute in vedere pentru contracararea unei incetiniri drastice a cresterii economice, asa cum anticipeaza deja autoritatile din Polonia si Ungaria?

 

M.T.: Uneori nu e rau sa te uiti in ograda altuia daca vrei sa nu faci aceleasi greseli care te pot costa foarte mult. Este limpede ca in actuala conjunctura internationala bugetul trebuie sa joace un rol "activ" in continuarea cresterii economice, dar si un rol de "model" pentru sectorul privat in procesul de dezinflatie. Cred ca resursele bugetare trebuie sa fie indreptate spre investitii in infrastructura, educatie, sanatate, care sa reprezinte o componenta importanta a cresterii economice.

 

ZF: Se poate considera ca nivelul scazut al cotei unice ofera un spatiu de manevra confortabil in cazul scaderii substantiale a veniturilor bugetare prin materializarea riscurilor de crestere a somajului sau de scadere a gradului de conformare voluntara a contribuabililor din cauza sporirii cheltuielilor generale?

 

M.T.: Orice scadere de impozit este primita cu aplauze, asa s-a intamplat in 2005 si cu cota unica. Aceasta reducere a creat venituri suplimentare atat corporatiilor cat si cetatenilor, dar, atentie, a condus si la o diminuare de venituri bugetare. Este evident ca a creat si o conformare voluntara mai mare. Cred ca politica de impozitare pentru viitor ar trebui sa tina cont de doua realitati. Prima, legata de faptul ca bugetul va avea nevoie de resurse suplimentare pentru a putea sa faca fata scaderii de activitate, iar a doua legata de o mai buna colectare a veniturilor. Se poate avea in vedere fie o modificare a nivelului cotei unice pe o perioda determinata sau o modificare conceptuala, in sensul revenirii la un sistem progresiv, fara insa obligativitatea globalizarii veniturilor. Cert este ca oricare dintre aceste solutii trebuie bine explicata si motivata pentru ca gradul de conformare voluntara sa nu scada, ci dimpotriva sa existe o crestere in termeni reali a veniturilor bugetare.

 

ZF: Care ar fi o ierarhie a masurilor care pot fi luate la nivelul Ministerului Finantelor in eventualitatea diminuarii substantiale a resurselor bugetare si cat de mult va depinde aceasta de orientarea politica a viitorului guvern?

 

M.T.: Cred ca indiferent de guvernul care va veni, prima masura trebuie sa fie legata de o reprioritizare a cheltuielilor publice. Ma refer aici la o diminuare a cheltuielilor administrative, a celor care nu produc valoare adaugata. Apoi, cred ca reforma administratiei publice, impreuna cu reforma sistemului de educatie si sanatate trebuie sa conduca la o mai buna utilizare a resurselor pentru cresterea calitatii serviciilor publice in aceste domenii. Includ aici si reformarea agentiilor din subordinea guvernului, care implicit va conduce si la o diminuare a taxelor parafiscale. Nu in ultimul rand, o prioritizare a cheltuielilor de investitii ar face ca volumul cheltuielilor publice cu aceasta destinatie sa se materializeze in mai multe proiecte de infrastructura cu impact in imbunatatirea calitatii serviciilor publice si in calitatea vietii. O alta masura ar fi atragerea mai larga a capitalului privat in diferite parteneriate care sa degreveze bugetul de stat, dar care sa ajute la imbunatatirea serviciilor publice. Mai cred ca externalizarea unor cheltuieli administrative (transport, curatenie si altele) ar putea sa conduca la o descrestere a cheltuielilor publice si la un randament mai bun al serviciilor respective.

 

ZF: Cum pot fi acomodate presiunile sociale cu actuala situatie de criza financiara internationala? Poate constitui aceasta un argument suficient de puternic prin care viitorul ministru de finante sa justifice masuri nepopulare?

 

M.T.: Viitorul ministru de finante nu va avea o viata prea usoara. Nu este o ecuatie simpla presiuni sociale versus criza financiara. Rezolvarea amandurora tine de abilitatea viitorului guvern de a avea o majoritate puternica in Parlament pentru a putea introduce masuri de corectie si reforme. In fapt, aceste presiuni sociale sunt legate de campania electorala in desfasurare, dar si de slaba reprezentare in Parlament a actualului guvern. O larga coalitie majoritara ar face posibila desenarea unei strategii pe termen mediu si implementarea adevaratelor reforme structurale. Este clar ca actuala criza financiara va cere unele sacrificii, unele masuri nepopulare. Dar putem depasi mai repede si mai usor aceste greutati daca revenim la un dialog social real, efectiv. Daca discutam din timp cu toate categoriile sociale. Romania, ca si alte tari din regiune, are nevoie urgenta de noi reforme, iar daca acestea vor intarzia sa fie puse in practica, vor exista costuri mult mai mari iar implicatiile sociale mult mai serioase. Cred ca nu mai este timp de pierdut, iar un parteneriat politico-social care sa vina cu perspective clare este solutia care poate duce Romania in directia buna.

 

ZF: Cat de utila este lectia Ungariei, care a ajuns in situatia de a apela la sprijinul financiar al FMI si BM, cu constrangerile de rigoare?

 

M.T.: Utila doar daca intelegem repercusiunile si actionam. Ungaria este intr-o situatie dificila pentru ca nu a reusit sa imbine cresterea salariala cu reformarea sectoriala. Ungaria a inregistrat in ultimii 5 ani deficite bugetare enorme pe care acum le plateste. Romania este pe punctul sa faca aceeasi greseala. Suntem foarte aproape!

Totusi, nu putem compara Ungaria cu Romania. Fundamentele noastre economice sunt mult mai bune, dar vulnerabilitatile pot sa constituie factori destabilizatori.